Controverse și confuzie în sistemul judiciar românesc după decizia CJUE privind prescripția
Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind prescripția a stârnit polemici și confuzie între magistrați cu privire la aplicarea sa în dosarele de corupție. Unele instanțe susțin că decizia se aplică în toate dosarele de corupție, în timp ce altele consideră că este valabilă doar pentru cazurile de fraudă cu fonduri europene. Astfel, se ridică întrebarea dacă dosarele vor fi închise sau nu.
Controversa privind aplicarea deciziei CJUE creează un context complicat pentru justiție, întrucât peste 5.000 de dosare au fost închise în ultimul an în urma hotărârilor Curții Constituționale și Înaltei Curți privind prescripția.
Decizia CJUE acordă fiecărei instanțe naționale libertatea de a hotărî cu privire la închiderea sau continuarea proceselor pe motiv de prescriere, din lipsa unei practici unitare pe care să o urmeze.
Principalele dispute în legătură cu interpretarea deciziei vizează aplicarea ei în cazuri de corupție versus fraudă cu fonduri europene și retroactivitatea legii penale mai favorabile.
O altă problemă este că decizia CJUE nu se aplică faptelor de corupție, ceea ce creează noi dileme în cazurile de închidere a dosarelor.
Politicieni și oameni de afaceri judecați pentru corupție, precum și persoane condamnate pentru infracțiuni grave au fost achitate în urma hotărârilor anterioare ale instanțelor naționale referitoare la prescripție.
Cu toate acestea, interpretarea deciziei CJUE variază în rândul magistraților, iar Curtea Supremă ar putea fi sesizată pentru a oferi o decizie de dezlegare a chestiunii juridice.
În contextul acestei decizii, se estimează că recursurile în casație, revizuirile și nedispunerea încetării proceselor pentru dosarele în curs de judecată vor fi metodele prin care instanțele vor căuta să pună în aplicare hotărârea CJUE.
În concluzie, decizia CJUE privind prescripția creează un mediu de incertitudine în sistemul judiciar românesc, iar soluționarea controverselor va necesita abordări clare și unitare din partea instanțelor pentru a evita haosul în procesul de judecată.
