Primesc o informație cu niște cetățeni de la Iași și Neamț care ar fi râvnit la ceva șpăgi, judecând cronologic cam de când speranța liberală a apucat pârghiile guvernării, acum vreun an și ceva. Mă mir că în “partidul meu” exista asemenea specimene care fac de râs “ guvernul meu”.
Sincer, voiam să abordez o altă tema dar sunt profund scandalizat la auzul acestor povești, acum când mai mult ca niciodată avem nevoie de solidaritate și de încredere, când oamenii sărmani care trăiesc scormonind pământul și nu-și primesc salariile cu lunile, agricultorii nu au cu ce semăna pământul, copii nu pot merge la școală, hotelurile și restaurantele stau să moară și noi toți nu știm ce ne așteaptă în ziua de mâine.
Întrebarea este ce este necesar în situații de această natură? Am citit despre o inițiativă legislativă firavă cu privire la purtatul măștii în spații deschise, adică parlamentarii AUR au cerut ’’guvernului meu” să elimimine obligativitatea purtării măștii în aer liber. Salutar acest demers, dar repară oare demnitatea noastră ca oameni și restabilește încrederea în instituțiile statului după un an de bâjbâială și oprimare?! Oare nu e nevoie de mult mai mult, acum când suntem conștienți că nimic nu va mai fi ca înainte, când după atâtea constrângeri și restricții viață noastră s-a schimbat radical, când am fost educați prin constrângere să nu ne mai atingem, să nu ne mai privim în ochi?!
Sau de fapt mai marii vremii la adăpostul panicii și fricii induse prin mass-media pe bani mulți, lucrează nestingheriți la propria bunăstare pe căi mai mult sau mai puțin ortodoxe.
Dacă aș avea posibilitatea să impun niște legi spre aprobare în Parlament nu aș pierde vremea cuactivitatea curentă a acestuia, și după votarea bugetului aș încerca să adaptez sistemul legislativ la nevoile noastre actuale, la traiul marcat de pecinegenea neîncrederii și urii față de aproape inoculată consistent în ultimul an; aproapele care are pielea alba și nu măslinie sau negră ca nu știu ce mai nou erou național de prin state; aproapele care nu înțelege de ce trebuie în mod obligatoriu să se vacccineze dacă vrea să călătorească sau să-și petreacă concediul undeva; aproapele care nu crede în efectele apocaliptice ale acestei pandemii și nu înțelege de ce nu poate circula liber pe străzi indiferent de ora din zi sau din noapte; aproapele care nu suportă masca pe figură sau aproapele care nu înțelege de ce trebuie să sufere în fața spitalelor goale și închise.
Aș modifica codurile de procedură civilă și penală în așa fel încât golanii care se întrec în a baga mâna adânc în buzunarele noastre pe diferite căi să fie scutiți de chinurile judecaților prelungite și să fie judecați în regim de urgență, că doar urgente sunt toate stările noastre în ultimul an.
M-aș gândi de exemplu că în ultimul an, datorită propagandei oficiale bine alimentate financiar din buzunarul public a apărut o categorie de părinți cărora le este frica să-și mai trimită copiii la școală și doresc învățământ pe alte coordonate pentru copii lor, poate în sistem online de tipul “homeschooling”, care nu este legiferat la noi în țară și aș introduce de îndată reglementari pentru acest tip de învățământ. Aș găsi rapid soluții de minima dotare pentru copiii din familii fară posibilități materiale cu mijloace electronice și acces la internet.
S-ar putea arunca o privire, după un an de zile prin statistici și aș pune la adăpost prin vaccinare sau tratament adecvat cu prioritate persoanele vulnerabile la noile forme de îmbolnăvire, și nu tot felul de categorii de “esențiali” selectați după bunul plac al tovarășilor la butoanele sistemului medical. De asemenea, timpul fiind foarte scurt aș investi în măsuri de natură tehnică și de dotări pentru adaptarea construcțiilor spitalicești în a face față noilor provocări și aș acorda o mai mare atenție conduitei personalului din unitățile sanitare în ceea ce privește supravegherea și îngrijirea pacienților până acolo încât să pot asigura investigarea și tratamentul bolililor în ambulatorii de specialitate.
Nu trebuie uitată situația din sistemul de justiție, împovărat de maldărele de dosare cărate cu cărucioarele de supermarket prin sălile de judecată. Eu i-aș întreba pe judecătorii care se plâng de supraîncărcare dacă nu sunt soluții mai simple pentru a decongestiona sistemul de miile de procese prin care se contestă amenzile de orice fel aplicate de autoritățile statului, așa ca în filmele americane.
La fel și pentru executările silite promovate ilegal de executorii judecătorești puși în slujba speculanților de creanțe. Recunoaștem sau nu, propaganda oficială agresivă pe bani grei a produs traume psihice multor semeni de-ai noștri care cu greu își vor regăsi energia de a reveni la o conviețuire cât de cât normală așa cum percepeam normalitatea înainte de mult trâmbițata pandemie. Pentru aceștia și alții asemenilor trebuie găsită îngăduință și inserată în legile pandemiei. Nu aceiași îngăduință aș manifesta față de miile de sinecuriști care cumulează venituri nesimțite din poziții decidente în companiile statului, mare parte din ele falimentare sau susținute artificial.
Aceeași direcție și pentru academiile, asociațiile, sindicatele, cluburile și toate formele fară sens finanțate din bani de la bugetele comunităților și nu în ultimul rând milioanelor de euro pompate în visteriile partidelor poitice sau direct în buzunarele aleșilor. Spunea cineva că noi de fapt legi avem, dar nu se aplică, și mare dreptate are. Dacă parlamentul actual se întoarce din nou în clasicele încăierări pe legi și ordonanțe promovate de grupuri de interese cu trecere în rândul celor aleși, înseamnă că nu am înțeles nimic din încercarea asta care ne-a măcinat deja un an din viață.
Starea de urgență impune măsuri urgente, dar nu numai constrângeri pentru omul de rând, care nu are decât un obiectiv simplu: normalitatea. Un gest de minimă decență din partea aleșilor noștri ar fi să se aplece o perioadă asupra traiului nostru în condițiile noii normalități, asta dacă nu cumva scopul ascuns era taman pe dos!
