După patru ani de mandat în care Sectorul 1 al Bucureștiului a rămas practic neschimbat, primarul Clotilde Armand pare să se fi trezit brusc din letargie, exact în pragul campaniei electorale.
Cu o retorică dramatică, Armand compară starea Capitalei cu zone de conflict precum Fâșia Gaza, folosind exemplul fostului Hotel Dunărea, o clădire părăsită și în paragină. În ciuda acestei descrieri alarmante, măsurile concrete par să fi lipsit până de curând. Anunțul recent al semnării contractului pentru Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenție (DALI) pentru Hotelul Dunărea apare tardiv și este văzut de critici ca o manevră electorală.
Armand prezintă acest proiect ca fiind o prioritate pentru ea și echipa sa, cu toate că inițiativa vine după un mandat caracterizat prin inacțiune. Se pune astfel întrebarea: de ce abia acum, după patru ani de inactivitate, începe Armand să pună în aplicare promisiunile făcute cetățenilor?
Criticii sugerează că această întârziere reflectă o abordare reactivă, mai degrabă decât proactivă, a administrației. De asemenea, există îndoieli privind capacitatea administrației de a transforma acest proiect în realitate, având în vedere ritmul lent de până acum.
Deși propunerea de a transforma clădirea într-un Centru Cultural al Sectorului 1 sună impresionant, cetățenii sunt sceptici. Întrebarea lor este simplă: Dacă administrația Armand nu a putut gestiona eficient sectorul timp de patru ani, cum poate fi încredințată cu un proiect atât de ambițios?
Această situație reflectă o problemă mai largă în politica românească, unde promisiunile electorale sunt adesea făcute fără o planificare corespunzătoare sau o viziune clară. Cetățenii Sectorului 1 merită mai mult decât promisiuni de campanie și acțiuni de fațadă. Ei așteaptă rezultate concrete și un leadership care să își asume responsabilitatea pentru bunăstarea comunității pe tot parcursul mandatului, nu doar în prag de alegeri.
