CRITICII

Andrei Ignat: Politică și privilegii

Așteptăm de ceva vreme să apară bugetul pe anul în curs, fără de care nimic nu mișcă în țara asta. În România totul este pe buget: cultură, sport, administrație publică locală, asistentă socială chiar și sistemul de pensii. A venit în sfârșit, așa ca o șaorma cu de toate; fără o țintă anume dar pe placul tuturor.

Curiozitatea mare este cât de schilodit va ieși din Parlament acest buget, știind că de regulă pofitorii vin cu amendamente peste amendamente. De dezbateri suntem sătui, ar trebui să vină vremea deciziilor radicale și înțelepte. Va așteptați să se schimbe ceva legat de promisiunile din campania electorală și de dinainte de preluarea hățurilor guvernării?!

Ca să nu aveți așteptări prea mari trebuie să înțelegem originea sarabandei pensiilor și bonusurilor de tot felul. Majoritatea covârșitoare a celor care ne conduc din Parlament sau în Guvern provin din mediul bugetar unde au fost propulsați de instituțiile în care au activat sau din rândul activiștilor sindicali cu complicitatea partidelor tradiționale.

În felul ăsta s-a ajuns ca la putere să avem un partid liberal cu oameni care nu au lucrat o zi din viața lor în economia reală și nu au dat salariu măcar unei femei de serviciu sau social-democrați care învârt afaceri grele și nu au habar de solidaritatea socială sau se lăfăie în cheltuieli exorbitante pe banii statului.

Și mai rău este că în aparatul tehnic al multor ministere și instituții ale statului, locul profesioniștilor cu experiență a fost luat treptat de pupilele politicienilor la putere, care nu fac decât să execute ordinele celor care i-au promovat, fiind recompensați cu venituri la care cu greu poate aspira un specialist chiar și în țările occidentale pe care ne place să le invocăm ca model de conduită. Le puteți studia biografiile puse la dispoziție prin truda domnului @ValeriuNicolae.

Sinecuri în toate formele, reducerea vârstei de pensionare și pensii speciale, sporurile salariale de tot felul au venit treptat, pe măsură ce s-a reușit impunerea unei legi sau a unui act guvernamental. Este complicat din punct de vedere procedural să strecori o lege în forul legislativ, dar întotdeauna când există un interes privat pe bani publici, cum sunt de exemplu pensiile speciale, se ard etapele de avizare și se ajunge urgent la promulgare.

Și asta se poate vedea cu ochiul liber analizând activitatea de legiferare din parlament: sunt legi și acte normative importante care zac cu anii la avizare așteptând introducerea la dezbaterea în plen ,fără să-i pese nimănui sau, cel mult când expiră termenele impuse de Comisia Europeană sau alte foruri internaționale și încep să curgă penalizări din această cauză.

Au trâmbițat pe toate canalele înainte de a ajunge la guvernare că vor elimina pensile speciale că prima prioritate și iată că după mai bine de un an de zile o scaldă nereușind măcar să renunțe la propriile sinecuri de parlamentari.

Iar dacă s-a reușit o diversiune, ocolind legile în baza cărora au fost obținute, finalul a fost cel care îl cunoașteți: au picat examenul cu brio în mod deliberat la Curtea Constituțională. Oameni introduși abil în structurile de decizie ale legislativului și executivului prin organizațiile partidelor consacrate nu au avut alt scop decât promovarea unor astfel de avantaje pentru ei și semenii lor. Un drept câștigat, indiferent în ce formă este greu de înlăturat, mai ales când categoriile profesionale implicate au un cuvânt greu de spus în ierarhia socială; cum ar fi magistrații sau polițiștii, de exemplu.

A se observa că nu au fost împiedicați sau măcar întârziați decât atunci când poporul aieșit violent în stradă. O revenire la normalitate este greu de prevăzut și de realizat dintr-o lovitură, deja se scaldă mediatic tot felul de împărțeli și categorisiri prin vocea sinecuristului europarlamentar Dacian Ciolos, încercând să mascheze incoerența între actul de guvernare și programul promis. După un an de restricții și neajunsuri este clar pentru toată lumea că era nevoie de aplicarea unui principiu al solidarității care trebuie reflectat în construcția noului buget.

Plecând de la realitatea că sectoare întregi ale economiei sunt în colaps și statul este împovărat de o aristocrație bugetară din ce în ce mai greu de îndestulat, ca primă necesitate trebuie redusă povară suprasalarizării aparatului bugetar și creșterea alocărilor pentru sectorul investițiilor în infrastructura: rutieră, școlară și de sănătate. Putem afirma însă, că de solidaritate nu poate fi vorba, în condițiile în care salariul mediu în aparatul bugetar depășește cu 40 de procente veniturile medii din mediul privat. Până la oră de față nu ne este clar decât că ne vom împrumuta masiv în continuare până la un deficit asumat de cel puțin 7% ceea ce înseamnă cca. 80 mld lei, pe o creștere economică iluzorie, restul rămânâd la nivel de presupuneri: vor dispărea anumite sporuri pentru sectorul bugetar dar nu știm care( din cele peste 50 identificate) și se vor susține anumite investiții, punct.

Prelungirea termenului de finalizare a investițiilor pe PNDL I a fost un prim semnal că finanțarea investițiilor în infrastructura locală din fonduri guvernamentale va continua în paralel cu programele ulterioare. Cu atâtea indecizii în spate, Guvernul cu susținerea știută trebuia să acopere printr-o diversiune mediatică dezbaterea bugetului. Și cum nu s-a mai produs nici un incendiu sau alt eveniment nedorit în spitale, despre pandemie nu mai sunt prea multe de adăugat, demiterea senatoarei Șoșoacă din grupul senatorilor AUR a dat apă la moară lătrătorilor, aflați în slujba sistemului consacrat corupt, în a împroșca cu lături și invective tot ce ține de noua formațiune politică intrată în Parlament.

Au descoperit peste noapte miezul de la dodoașcă, cum se spune, căutând pe așa zișii oameni din umbră ai partidului care între timp au devenit cei mai răi, având toate trăsăturile unor oligarhi pe lângă cele cu care suntem deja familiarizați: afaceri cu statul și mai nou cu rușii prin Transnistria. Este greu de imaginat cum formatorii de opinii care se pretind a fi priincipiali și profesioniști ne coboară în haznaua dezinformării.

Dar când gândești că de fapt în buzunarul lor se scurg mare parte din subvențiile primite de partidele politice tradiționale se înțelege mobilul acțiunilor. Și mai e ceva de luat în seamă: AUR a ajuns a treia formațiune în aprecierea românilor după numai un an de la înființare, așa cum spun sondajele de casă ale guvernanților.

În acest ritm, momentul când va ajunge la guvernare nu este departe și dă fiori reci întregului sistem transpartinic clădit de securiști și urmașii lor în cei trezeci și unu de ani de la revoluție. Cred cu tărie și sper că revoluția se va produce când PNL-PSD-UDMR nu va mai fi sub nici o formă la guvernare, iar pentru asta e nevoie de oameni noi în politică, pe orice cale.

Related Articles

Back to top button