Într-un exercițiu grotesc de cinism politic, guvernul României a identificat vinovatul pentru prăbușirea bugetului: elevii și studenții. Nu baronii locali, nu pensiile speciale, nu cei 5 vicepremieri inutili, nu armatele de consilieri plătiți regeste. Nu! Ci bursele elevilor care abia își permit un caiet, o masă caldă sau un drum până la școală.
Ni se spune, cu un aer sobru, că „nu sunt bani”. Dar până ieri au fost bani pentru sporuri aberante, pensii de zeci de mii de lei, sinecuri și „centre de excelență” conduse de rudele partidului. Au fost bani pentru luxul statului paralel. Acum, dintr-odată, bursele sociale și ajutorul pentru studenți devin „cheltuieli nesustenabile”.
În logica guvernului, educația e un moft, iar tinerii sunt o povară. Se taie de la cei care învață, nu de la cei care au furat. Se taie de la viitor, nu de la cei care au dus România în datorie și rușine națională.
Este o politică a umilinței: elevii trebuie să plătească pentru hoția altora. Iar dacă azi se sacrifică bursele, mâine vor fi spitalele, apoi pensiile mici, apoi ultimul gram de decență rămas în această țară.
Statul a ales: în loc să își curețe privilegiile, își pedepsește copiii. Și pentru asta nu va fi nevoie de audituri externe – e deja dovada supremă a falimentului moral.
