Discursul președintelui Volodimir Zelenski a fost într-adevăr un moment istoric. Mai ales prin prisma problemelor și gafelor organizatorice. Primele câteva zeci de secunde din mesajul transmis de liderul de la Kiev nu au putut fi auzite.
Dincolo de problemele tehnice, discursurile lui Florin Cîțu, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, au fost memorabile. Numele lui Citu a devenit sinonim cu gafele și neputința. Sau poate a avut o premoniție, spunând „Onorată instanță”, în loc de „Onorată audiență”. Discursul său este rupt parcă din sanscrita veche: „Șt preminom paș laprie domni no șidoi! Onorată Instanță! Domnule P, domnule Președinte Volod… Dimir!”
„Excelența Sa”, Marcel Ciolacu, cel care parca suferă constant de guturai, are același ton constant, fad, indiferent că vorbește despre războiul din Ucraina sau despre cartofii din piață. Iar Nicolae Ciucă, cel care acum parcă învață să citească, zici că este un extraterestru care acum înțelege ce se întâmplă pe Terra. Desigur, primul lucru pe care l-a învățat a fost plagiatul.
Paradoxal, a existat un personaj mai slab decât Cîțu. Acesta a fost translatorul angajat să facă traducerea în limba romană. Numai așa , cei trei crai de la rasasarit au putut fi mai sus decât cineva.
Glorie României!
