Filosofia poate reprezenta un model, ca si tehnica de abordare a problemelor, ca si scop, pentru multe aspecte ale administrarii moderne a societatii. Acest model poate fi ales si pentru a raspunde rational, etic, responsabil, pentru ca sa fim mereu pregatiti in fata diferitelor tipuri de riscuri, astfel incat sa fie asigurata, cu celeritate, combaterea efectelor negative care apar in urma unor dezastre.
De ce aceasta abordare?
Pentru ca oamenii trebuie sa stie, de exemplu, continutul unui “Best practice”, sa stie si sa inteleaga cum se realizeza un raspuns ferm si exact, ca urmare a unei probleme aparute, prin ce metode, rationale, teoretice, sau pe baza caror experiente, ce au ca rezultat date cat mai complete. Astfel ei pot sa primeasca suportul de care au nevoie, in orice pozitie s-ar afla in societate.
Filosoful William James (1842-1910, pragmatist american) definea filosofia astfel: „Filosofia, în adevăratul sens al cuvântului, este doar gândire umană, cugetare asupra lucrurilor în genere … omul foloseşte aceleaşi metode. El observă, deosebeşte, generalizează, clasifică, caută cauzele, face analogii şi emite ipoteze”. Este clar ca aceasta abordare poate sa fie aplicata si in dezvoltarea domeniilor diferite, inclusiv tehnice si acum si in orice moment si poate conduce spre rezultate remarcabile. Sa nu uitam ca multi oameni de stiinta au fost si filosofi importanti, ii amintesc pe Pitagora, Aristotel, Newton.
Totusi, daca societatea va merge in regres, fara sa inteleaga ca minima propedeutica a sigurantei, clara si eficient implementata, este necesar sa fie transmisa fiecarui membru din societate, pe cat mai multe domenii, inclusiv in domeniul sigurantei la foc, practic, va impiedica dezvoltarea unei reactii eficiente fata de fenomenele pertubatoare ce se petrec in societate.
Minima propedeutica necesara va interfera si va crea o zona de intersectie comuna, cu pregatirea celor implicati in administrarea societatii si va reprezenta un vector mai puternic catre idealul de siguranta comun. Desigur, sensibilitatea interactiunii dintre propedeutica necesara sigurantei si pregatirea celor implicati este direct proportionala cu nivelul de baza epistemiologic, garantat si oferit de stat, atins de acestia. Lipsa, cantitatea diminuata, sau degradarea uneia din cele doua componenete, va conduce spre o abordare alterata ca anvergura, pe un fond slabit, al oricarui fenomen perturbator si poate converge spre efecte negative, cu posibilitate de aparitie extrem de ridicata, inclusiv pe segmentul post fenomen. Si aici fac referire la toti cei implicati, atat la cei care sunt afectati de efectele fenomenului perturbator, dar si la cei care trebuie sa il previna si sa lupte impotriva lui si pentru eliminarea factorilor nocivi, ce se manifesta post fenomen.
Deoarece focul este un fenomen ce poate fi considerat factor perturbator, in unele situatii, mai ales daca nu este controlat, ne poate crea convingerea sa avem in cazul lui o abordate similara cu cea pe care am prezentat-o mai sus.
Exista posibilitatea ca in curand, in urmatorii ani, sa iesim in timpul unei zile insorite, asa cum, pe vremuri, iesea Diogene in Grecia antica, in mana cu o lumanare, sau poate, acum, chiar cu o lanterna cu o lumina puternica si, totusi, sa spunem ca, oricat ne-am uita in jur, nu reusim sa vedem pe nimeni pregatit, la niciun nivel.
Pentru ca vorbeam atat de Grecia antica, cat si de foc, la final, mi se pare interesant sa ne gandim la o tema filosofica. Ma gandeam la legenda care spune ca Prometeu a dat focul oamenilor. Dupa cum se stie, Zeus, “autoritatea”, s-a suparat pe Prometeu ca a oferit, fara “autorizatie”, focul muritorilor de rand…Interesant de analizat filosofic acest aspect !
