Presa din România este controlată de maxim 10 persoane care folosesc șantajul pentru obținerea de beneficii de la partidele politice

În România încrederea cetățenilor în presă este una extrem de scăzută. Acest lucru se datorează mai ales partizanatului politic, practic nu există la acest moment nici un trust de presă care să fie considerat independent.

Într-o societate săracă este greu să găsești un milionar să investească în binele colectiv pentru a oferi o informație reală, deoarece banii din publicitate au dispărut. Toți cei care fac acest lucru au un anumit interes, promovează anumite intenții. La noi milionarii, în marea lor majoritate, sunt combinatori sau au făcut bani delapidând pe români.

Numărul de persoane care controlează această rețea de influență din România este de maxim 10 persoane. Ele se cunosc între ele, relaționează constant și de multe ori au interese ascunse. Aceste persoane discută, fac planuri, dau mesaje sincronizate prin presa pe care o dețin. Uneori se mai și ceartă, alteori au interese diferite.

Sigur că folosim aici apelativul presă ca să descriem ceva ce nu este presă ci doar editare de texe cu teme impuse.

În realitate presa din România devine mai influentă chiar decât partidele politice deoarece de multe ori se folosesc articole ce au un singur scop: șantajul exercitat asupra celor care prezintă relevanță politică.

Politicienii sunt slabi, puțin educați, cu multe probleme în spate. Tocmai de aceea activitatea de presiune este ușor de executat. Politicienii, cunoscuți ca fiind mari combinatori, preferă să se combine și în această rețetă.

Zeci de milioane de euro a plătit guvernul României în ultimii doi ani către presă pentru ca această să îi susțină poziția publică cu privire la covid. Însă pandemia a fost real doar un simplu pretext, banii nu au avut scopul de a se asigura buna informare, am văzut cu toții că această campanie a fost un eșec total și s-a obținut exact contrariul.

Zeci de milioane de euro primește presa din România și din subvenția publică deoarece liderii decidenți consideră în fals că acest lucru ar avea vreun efect favorabil. Partidele politice plătesc și până la o treime din bani pentru servicii fictive de proastă calitate. Campioni la mituirea presei sunt PSD și PNL, USR mai puțin iar AUR nu cheltuie subvenția publică. În cercurile politice circulă informația că din aceste facturi o bună parte se întorc cash către cei care conduc partidele.

Multe partide politice care au plătit bani la presă, cum ar fi PDL, Pro România, PMP, ALDE au crezut că în acest fel își vor menține poziția în parlament. Nu a fost să fie așa deoarece minciuna nu face casă bună cu românul. Poți să îi spui ce vrei românului, dar el este sceptic și va analiza cu atenție ceea ce i se spune. Așa se face că au trăit cu o falsă impresie că presa îi va ajută să obțină noi mandate, când în realitate o bună guvernare ar fi avut mai mult succes.

Românii nu pot fi mințiți, cel mai bine pentru partide ar fi să asigure o bună guvernare, să nu facă numiri politice și să se fure mai puțin spre deloc. Propaganda ieftină că o ducem bine nu ține loc de pâine sau ulei.

O altă cale de a putea obține bani din aceste rețele de trafic de influență o reprezintă șantajul politicienilor. Se fac articole la comandă și campanii orchestrate. Aceste campanii nu au scopul de a influența neapărat opinia publică cât mai ales de a influența pe cel care este ținta atacului. Se obțin astfel sume de bani sau controlul asupra unor funcții publice. Ți se lasă senzația că există o influență acolo unde ea nu există.

Nu știm dacă este legal și dacă DIICOT-ul urmărește ceea ce se întâmplă. Deși sub această formă statul, adică românii, pierd sume colosale de bani, pare că aceste rețele sunt lăsate să funcționeze, în multe din cazuri fiind afectată chiar securitatea națională țării.