Povestesc bătrânii și scrie la carte, că prin anii ’50-’60 ai secolului trecut, oamenii înstăriți, care au fost rebotezați „chiaburi”, nu-și dădeau de bună voie pământul la colhoz. Pământul era valoarea supremă a existenței, zestre pentru tinerii însurăței, mijloc de trai și măsură a bunăstării. Întotdeauna se găsea câte un pupuitor care să-l pârască la...
