5 ANI DE LA REFERENDUM – PSD ȘI PNL SUNT ÎMPOTRIVA FAMILIEI TRADIȚIONALE

Prima pagină » 5 ANI DE LA REFERENDUM – PSD ȘI PNL SUNT ÎMPOTRIVA FAMILIEI TRADIȚIONALE
5 ANI DE LA REFERENDUM – PSD ȘI PNL SUNT ÎMPOTRIVA FAMILIEI TRADIȚIONALE
Referendumul privind familia ar fi putut fi un moment crucial pentru reconstrucția sferei publice, o oportunitate pentru dezbaterea și reglementarea mecanismelor colective de negociere. Cu toate acestea, a reușit să mobilizeze aproape 4 milioane de oameni la vot. Din păcate, nu a reușit să aibă un impact puternic asupra opiniei publice sau să servească ca un pas important în validarea unui mecanism pentru rezolvarea dezbaterilor publice.

Evenimentul a devenit pseudo prin lipsa totală de implicare a inițiatorilor și susținătorilor, prin alegerea momentului nepotrivit asociat unui climat politic descurajant, precum și prin strategiile naive și comunicarea conflictuală între guvernare și opoziție, care au încercat să deturpeze sensul referendumului pentru a obține boicotul, în ciuda faptului că tema căsătoriei între persoane de același sex era deja respinsă în România.

După referendum, reacțiile au fost la fel de lipsite de inspirație ca și campaniile celor două tabere. Deși doar un partid și-a exprimat deschis opoziția față de tema principală a referendumului, partidele de opoziție au criticat Partidul Social Democrat (PSD) pentru politizarea temei și în special pe președintele PSD, considerat responsabil pentru încercarea de a ascunde problemele cu justiția sau eșecurile guvernării. Biserica Ortodoxă și-a recunoscut greșelile și a recunoscut că asocierea cu tabăra politică, PSD și coaliția de guvernare, a fost neinspirată. În România, este comun ca nimeni să nu-și asume un eșec politic, dar două atitudini post-referendum mi s-au părut mai puțin inspirate și continuă să răsune în prezent.

În primul rând, există o jubilație narcisistă exprimată printr-un discurs elogios despre modernitate, mentalitate și maturitatea poporului nostru. Cei care au interpretat neparticiparea ca pe o mare victorie a civismului au vorbit despre europenitatea noastră independentă de politică, despre toleranța noastră ca popor și înțelegerea noastră a modernității instituționale. Brusc, cei care critica poporul român pentru votul vândut în schimbul uleiului și zahărului, pentru ascultarea de manele, pentru lipsa de cultură și ușurința cu care erau înșelați de pesediști, au găsit miracolul unei transformări rapide și radicale: poporul român s-a trezit din letargie și respinge tradiționalismul care ne împiedică, este pregătit pentru integrarea deplină în Europa. Prin absența lor „vizionară”, ei au salvat relația României cu Uniunea Europeană, deoarece acest referendum, cum a scris un jurnalist al opoziției, urma să fie considerat unul împotriva mișcării #Rezist, împotriva UE, împotriva lui Timmermans, și ar fi validat ruptura dintre PSD și UE.

În al doilea rând, unii au vorbit despre eșecul bisericii și rolul său încheiat în viața spirituală a noastră. Se spune deja că România este o țară laică, că biserica a fost anulată. Unii chiar militanți ai bisericii au fost atât de dezamăgiți încât au interpretat lipsa participării la vot într-un mod radical: poporul român nu mai este creștin? Este o mare aberație, dar nu cea mai mare dintre absurditățile care au apărut în această luptă politică mută, centrată pe o temă în care era implicată și biserica, dar unde dezbaterea a evitat chiar problema de bază: toleranța, diversitatea și respectul față de ceilalți.

Adversarii politici ai coaliției de guvernare s-au confruntat cu dificultăți în timpul campaniei pentru referendum. Nu aveau curajul să se opună unei valori tradiționale și unei atitudini anti-homosexualitate care era foarte răspândită în opinia publică. Ambiguitatea liberalilor a fost evidențiată în rezultatul votului din Parlament pentru organizarea referendumului: 232 de voturi „pentru”, 22 de voturi „împotrivă” și 13 abțineri.

Am menționat anterior că susținătorii referendumului nu se vor putea baza doar pe popularitatea subiectului și pe avantajul lor din acel moment, deoarece vor trebui să explice și să-și argumenteze mesajele în dezbateri. Existau și teme „neutre” care susțineau că referendumul ar putea restrânge drepturile unor tipuri de familii non-tradiționale sau că banii cheltuiți pentru referendum ar putea fi folosiți în mod mai util. Tabăra pro-referendum a mizat pe succesul garantat prin abordarea familiei tradiționale, dar subiectul principal nu era chiar familia, ci mecanismul căsătoriei. De asemenea, chiar dacă familia era considerată importantă de către biserică și instituții laice, tema nu era esențială pentru definirea identității creștine. Coaliția pentru Familie a eșuat în comunicarea pericolului, urgenței și justificării necesității de a modifica Constituția României. Această polemică a fost rapid înfrântă atunci când propagandiștii au susținut că există probleme mai importante în țară și că referendumul nu este o urgență, mai ales că implica și o cheltuială publică semnificativă.

Se pare că axa guvernamentală a ales momentul pentru a obține o victorie ușoară într-o perioadă de scădere în sondaje și nemulțumire față de guvern, precum și pentru a întrerupe manifestațiile anti-guvernamentale orchestrate, pe care credeau că sunt rezultatul unui complot. Manipularea și spectacolul de fake-news au dominat campaniile de comunicare, iar articolele și pozițiile de presă ar aduna o antologie uimitoare. Referendumul a fost transformat într-un eveniment cu dimensiuni apocaliptice, într-o luptă între „Bine” și „Rău”, iar manipulările au inclus diverse teme, cum ar fi lipsa de dovezi despre voturile din listele de susținere sau asocierea referendumului cu diverse conspirații. S-au folosit argumente care contestau tradițiile, identitatea creștină și intențiile puterii politice, și s-a transmis ideea că rezultatul referendumului ar avea efecte negative asupra economiei sau ar discrimina minoritățile.

Referendumul pentru redefinirea familiei a eșuat, iar acum se caută vinovații. Contestatarii lui Liviu Dragnea arată către președintele PSD ca fiind principalul responsabil, în timp ce susținătorii lui Dragnea identifică alți factori vinovați, inclusiv Biserica și poporul român, care nu s-a mobilizat la vot.

Majoritatea românilor nu au participat la vot, iar lipsa încrederii în politicieni și politica, lehamitea și lipsa de informații au fost considerate principalele motive. Mulți au considerat referendumul inutil sau nu o prioritate, iar politizarea acestuia a contribuit la scăderea interesului. Deși mobilizarea liderilor politici ar fi putut duce la validarea referendumului, mobilizarea bisericii a fost privită cu mai puțină încredere.

Referendumul a fost considerat un pseudo-eveniment din cauza modului în care a fost manipulat și transformați într-o realitate secundară de către politicieni și mass-media. Dezbaterea publică a fost translatată din teritoriul realității într-unul al unei realități imaginate, în care faptele au fost conectate cu valori și mituri. O temă serioasă precum căsătoria a fost transformată într-o dezbatere despre familia tradițională, care a fost apărată sau atacată în funcție de interesele politice. Inițiatorii referendumului au greșit prin simplificarea excesivă a temei și conexarea ei cu alte aspecte, cum ar fi lupta împotriva corupției. Adversarii referendumului au deturnat această temă și au adus în discuție ipocrizia liderilor inițiatori, evidențiind discrepanța dintre proiectul lor și propriile lor vieți personale. Această manipulare și simplificare a dezbaterilor este o tendință generală în politica și spațiul public din România.

Deși s-a vorbit mult despre tradiție și modernitate în contextul familiei, dezbaterea reală despre ceea ce înseamnă familia astăzi și cum poate fi sprijinită prin politici publice serioase a fost neglijată. Societatea românească se confruntă cu schimbări rapide, iar familia se adaptează și se transformă în consecință. Familia tradițională, definită strict ca uniune între bărbat și femeie, nu mai reprezintă o realitate în societatea contemporană. Există diversitate în structura și compoziția familiilor, iar interacțiunea lor cu societatea este în continuă schimbare. Familia devine tot mai flexibilă, iar diferențele și provocările din cadrul familiei sunt în centrul atenției. Cu toate acestea, interesul pentru familia reală, indiferent de forma sa, este neglijat în politica și dezbaterile publice. Probleme importante, cum ar fi violența domestică, sărăcia în familiile monoparentale, abandonul copiilor sau imixtiunile statului în familia privată, nu primesc atenția cuvenită.

Este necesară o abordare serioasă a familiei în politica publică, care să țină cont de schimbările și provocările actuale. Statisticile evidențiază probleme grave în familie, cum ar fi violența domestică, rata ridicată a divorțurilor și abandonul copiilor. În plus, există o contradicție între dorința de a trăi împreună ca familie și nevoia de realizare individuală într-o societate tot mai individualistă. Resursele și sprijinul pentru familie, precum creșe și școli de calitate, sunt insuficiente și nu fac obiectul unei dezbateri.

În final, cele două tabere s-au angajat în căutarea vinovaților sau au ales să tacă, iar mulți au jubilat fără rost, deoarece a fost o bătălie pierdută pentru toată lumea. Atmosfera socială a contaminat spațiul public într-un mod care ar putea afecta viitoarele evenimente electorale prin dezinteres și absenteism în proporții mai mari decât în trecut. Există posibilitatea că au fost testate formule pentru capacitatea rețelelor de propagandă și de viralizare a anumitor mesaje. Nu este exclus ca universul emoțional și nivelul de aderare al românilor la fricile transmise prin toate formele de media să fi fost testate cu succes.

Românii au reacționat, cred, într-un mod surprinzător la aceste încercări de construire a unei societăți post-adevăr. Deși referendumul nu a fost validat și s-au cheltuit peste 40 de milioane de euro, cred că această experiență nu a fost în totalitate inutilă. Pentru cei care urmăresc cu atenție noile dezvoltări politice din lume și din România, se poate concluziona că o dezbatere reală pe o temă serioasă, cum ar fi cea a familiei, nu este posibilă. Sentimentul de nesiguranță al românilor devine tot mai puternic, iar receptivitatea lor la persuasiunea bazată pe frică a crescut semnificativ în ultima perioadă.

România nu a devenit peste noapte un stat laic, așa cum afirmă unii, și încrederea oamenilor în Biserică nu a scăzut, conform sondajelor efectuate după acest eveniment. Naivitatea și dorința de soluții miraculoase și magice au rămas. Cu toate acestea, homofobia a crescut ușor, într-o anumită măsură justificată de actualitatea temei, care a fost „validată” prin integrarea subtilă în forme de divertisment și glume, care au invadat mediile de socializare și rețelele sociale digitale. Prin acest eșec al politicii mainstream, șansele de a legaliza parteneriatele civile pentru cuplurile LGBT, care păreau să fie tot mai acceptate, se diminuează tot mai mult.

În ceea ce privește familia românească, fie ea tradițională sau nu, este puțin probabil să se mai discute prea curând, chiar dacă există o mare nevoie de politici publice adaptate noilor provocări generate de interacțiunile tot mai diverse între familie și comunitate, în beneficiul tuturor.

Politicienii au jucat un rol semnificativ în desfășurarea acestui referendum, implicându-se activ în campaniile pro sau contra. Prin discursurile și acțiunile lor, au influențat opinia publică și au încercat să-și consolideze suportul politic. De asemenea, au avut responsabilitatea de a organiza și supraveghea corectitudinea procesului electoral, asigurându-se că cetățenii au avut acces la informații obiective și că votul lor a fost respectat.

Existența neregulilor în politica din România poate fi atribuită unui cumul de factori. Corupția, clientelismul, interesele personale și partizane, slaba implementare a legilor și sistemul judiciar fragil sunt doar câteva aspecte care au contribuit la această situație. Politicienii au adesea priorități și agende divergente, iar lipsa unei culturi politice mature și responsabile a perpetuat aceste nereguli.

În concluzie, politicienii au jucat un rol-cheie în referendum prin implicarea lor în campanii și organizarea procesului electoral. Neregulile din politica românească sunt rezultatul unui sistem politic fragil, corupției, slabei implementări a legilor și intereselor personale care își găsesc adesea prioritatea față de binele comun. Este necesară o reformă profundă și o angajare sinceră din partea clasei politice pentru a remedia aceste probleme și a construi o politică mai transparentă și responsabilă, care să servească într-adevăr interesele cetățenilor și să consolideze democrația în România.