„Dați-ne autonomie, dați-ne bani, dar nu ne evaluați performanțele”, cam aceasta este deviza universităților

Universitățile cer autonomie și finanțare, dar se opun evaluării performanțelor lor. Alegerile universitare sunt dominate de politica funcțiilor și alianțe, ignorând aspectele esențiale. În loc de introspecție, accentul cade pe leadership și poziții de autoritate, neglijându-se îmbunătățirea calității academice.

Schimbarea conducerii universitare nu rezolvă crizele etice, de performanță, de identitate și de responsabilitate publică. Universitățile se confruntă cu suspiciuni de plagiat, lipsă de pregătire și programe de studii neadecvate. Performanțele slabe ale absolvenților reflectă criza de identitate și de performanță a universităților. Autonomia este adesea folosită pentru a masca lipsa de responsabilitate socială și adaptare la cerințele pieței muncii.

Alegerile din universități ar trebui să contribuie la soluționarea crizelor etice, de performanță, de identitate și de responsabilitate socială, nu doar să aducă schimbări de personaje fără substanță.