Editorial tehnic cu ironie rece
În plină criză bugetară, când Guvernul discută despre majorarea TVA și impozitarea progresivă a muncii, Banca Națională a României rămâne un exemplu de eficiență… pentru sine. Potrivit fostului director financiar Radu Georgescu, cheltuielile salariale ale BNR au ajuns la peste 500 de milioane de lei anual, cu o creștere constantă de aproximativ 20% pe an. O inflație a privilegiilor, dacă vreți.
Instituția are circa 200 de directori, dintre care unii încasează până la 50.000 lei net pe lună. Pe lângă salarii, angajații primesc prime echivalente cu trei salarii nete. Și toate acestea într-o instituție care nu e nici supusă auditului extern clasic, nici controlului parlamentar real. Funcționează ca un stat în stat – un organism suveran în mijlocul unei economii în declin.
Ironia tehnocrată? Tocmai BNR, garantul stabilității monetare, este una dintre cele mai costisitoare instituții pentru bugetul public, prin redistribuirea indirectă a fondurilor și lipsa de eficiență în combaterea inflației. În același timp, salariul minim brut național este de 3.300 lei, iar pensia medie abia trece de 2.100 lei.
Diferența nu mai ține de merit, ci de sistem. În timp ce populația suportă politicile fiscale regresive și inflația necontrolată, elita bancară încasează recompense pentru rezultate… discutabile.
Se poate vorbi despre independența BNR, dar nu și despre opacitate și abuz de resurse. O instituție publică, chiar autonomă, trebuie să fie responsabilă față de cetățeni, nu privilegiată în disprețul lor.
