Când e vorba de tăieri, Bolojan începe cu alții: taie de la cei care abia se descurcă, nu de la cei care își permit
Într-o Românie sufocată de scumpiri, taxe tot mai mari și salarii înghețate sau tăiate, Guvernul PNL-PSD-USR-UDMR continuă să apese pe umerii celor mulți. Iar premierul Ilie Bolojan arată, încă o dată, că pentru el solidaritatea nu e decât o vorbă fără conținut, rostită cu cinism într-o țară aflată la limită.
Întrebat dacă va urma exemplul unor miniștri care au anunțat că renunță benevol la o parte din salariu, în semn de solidaritate, premierul a oferit un răspuns halucinant: „Fiecare om are posibilitatea să facă gesturi așa cum consideră de cuviință. Cei ce mă știu, știu că, în general, nu fac gesturi populiste. Dar, fiecare om decide așa cum consideră de cuviință. O să vă anunț în perioada următoare dacă va fi cazul de astfel de lucruri.”
În timp ce românii de rând suportă tăieri de sporuri, înghețări de salarii și noi taxe, premierul nu doar că refuză să renunțe la vreun leu din venitul său, ci și respinge ideea de a da un exemplu prin propria conduită.
Aceasta este imaginea fidelă a unui lider rupt de realitate, care cere sacrificii de la ceilalți, dar refuză cu obstinație să ofere vreun semn de empatie sau de responsabilitate personală.
În timp ce angajații din instituțiile publice sunt amenințați cu reduceri salariale, în timp ce profesorii, medicii și funcționarii trăiesc cu incertitudinea zilei de mâine, premierul Bolojan își păstrează intact salariul de șef al Guvernului.
Este aceeași ipocrizie care definește întreaga sa guvernare: austeritate pentru cei mulți, protecție pentru cei puțini. Tăierile se aplică acolo unde doare cel mai tare, în buzunarele oamenilor care muncesc cinstit și care țin, de fapt, țara pe linia de plutire.
Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a anunțat public că a renunțat la 20% din salariu. A cerut același gest de la directorii companiilor de stat din subordine. Bolojan, în schimb, se declară „nepopulist” și se spală pe mâini.
Aceasta nu este guvernare responsabilă, ci dispreț instituționalizat. Aceasta nu este reformă, ci selecție cinică: cine are mai puțin, să rămână cu și mai puțin. Asta este teoria lui Bolojan.
România are nevoie de lideri care dau exemplu, nu ordine. Care asumă deciziile împreună cu cetățenii, nu le pasează doar în jos. Iar Bolojan, din ce în ce mai izolat în propria aroganță, se dovedește, încă o dată, incapabil să înțeleagă ce înseamnă responsabilitatea adevărată. Cât vor mai răbda românii?
