Cu mulți ani în urmă, Mihai Eminescu compunea poezia “Epigonii”, nemulțumit de contemporaneitatea literară, raportată la ceea ce el considera reperele nașterii literaturii române. Auzim astăzi multe voci care regretă marii oameni politici ai secolului trecut. Au fost ei oameni politici de mare calibru cu adevărat? Au fost vremurile atât de frământate încât au impus în fruntea țării oameni destoinoci, hotărâți, capabili de decizii la minut sau patina istoriei a creat premizele analizelor amănunțite ulterioare atât de necesare disculpării în decizii nepotrivite sau împăunării în cazul deciziilor care s-au dovedit a fi bune? Sau pur și simplu istoria cerne și impune în memoria colectivă reperele adevărate.
În zilele noastre condițiile s-au schimbat radical, informațiile circulă aproape instantaneu, mediul politic este unul liniștit din punct de vedere al conflictelor armate, marile provocări ale politicii sunt în fapt satisfacerea unor cerințe sociale de moment și în perspectivă imediată în principal, și în secundar îndoparea discretă a clientelei politice interne și din afară cu resurse publice, financiare sau naturale.
În România imediat postdecembristă s-a păstrat un statut intelectual relativ ridicat în tagma oamenilor politici, de nivel universitar spre academic coborând constant pe măsură ce oportunismul și-a făcut loc în societatea de consum și nu numai, ajungând ca în ziua de azi să întâlnim în parlament și în guvern grobieni cu facultăți și doctorate plagiate la universități care ar fi fost greu de imaginat în perioada interbelică, chiar și în comunism. Se remarcă apetența celor care conduc din umbră pentru politicieni servili, fară demnitate, singura lor zestre comportamentală fiind legată de căratul genților sau condusul limuzinelor de lux cu care nu se sfiesc să se afișeze. Dependența de luxul bugetar îi face să fie servili și dedicați întru totul grupurilor de interese care îi susțin. Vedem câte aberații emit decidentii politici în prezent, pentru a facilita consumismul pandemic furnizat de grupurile pharma. Se merge până într-acolo că desi conduc cu acceptul unei mici părți a populației, creează discriminare pentru marea masă a populației care nu înghite povestea cu virusul rău și vaccinul miraculos plătit din bani publici.
Nu știu care a fost momentul de cotitură care a scos în față oameni cu asemenea constituție morală dar cu siguranță șmecheria și sfidarea au fost ridicate la rang de lege de fostul președinte Traian Băsescu, turnător dovedit la fosta Securitate, farseor fară scrupule în măsluirea documentelor pentru îmbogățirea propriilor odrasle și a apropiaților. Este inutil să enumerăm cercul acoliților acestuia, oameni de joasa speță care se afișau fară jena, mai ceva că în evul mediu, cu averi și manifestări greu de imaginat. Având la îndemăna pârghii legislative, chiar dacă odihniți o scurtă vreme prin pușcării, ne sfidează în continuare fară scrupule conducându-și liniștiți afacerile dubioase prin copii sau interpuși. Confiscarea extinsă a averilor rămâne o poveste și care chiar operaționalizată nu-i mai poate atinge.
Despre urmașii celor pomeniți adineaori ce să mai vorbim; un șmecheraș mare liberal ajuns în parlamentul României, arogandu-și o pregătire religioasa ce presupune o ținută morala impecabila, este pescuit băut la volan în centrul capitalei. Scuzele puerile și comentariile prietenilor sunt de prisos. În tot răul e și un bine: în sânul instituțiilor statului mai sunt și oameni corecți care nu închid ochii când e vorba de asemenea specimen cu ștaif, în cazul de față agenți ai politiei rutiere. Poliție care are nevoie de primenire și de reguli în interior după marile hibe mediatizate în ultima perioadă.
De aici la sfidare nu mai e mare pas de făcut; petreceri organizate de politicieni cunoscuți în timpul pandemiei cu încălcarea restricțiilor de ei impuse ca și conduită de moment, iar că regula generală mințirea cu clară intenție a electoratului în campanile electorale și călcarea fară jenă a tuturor angajamentelor după alegeri.
Despre oamenii din executiv aproape că nu se mai poate vorbi. Miniștri numiți în scaun fară dram de experiență profesională, fără studii de specialitate și mai grav fără studii dovedite, par să fie la mare căutare în ziua de azi. Se mizează pe munca oamenilor de specialitate neștiuți din ministere, așa putini cați au rămas după infuzia de politruci poftitori de demnități publice aciuați de-a lungul vremii în ministere și instituții centrale și locale. Indiferent de culoarea politică, guvernările de până acum nu au adus reforme de substanță în societatea românească singura preocupare fiind traiul de moment și îndestularea clientele politice.
Cine se înhamă la muncă vă avea sprijinul nostru, al românilor adevărați, cu dragoste de țară: din societatea civilă, patrioți din instituții ale statului, sau al celor plecați în lumea mare. Cu gândul la trecut și cu privirea spre viitor întrucât prezentul nu ne oferă mai nimic.
Andrei Ignat
