Guvernanții se laudă cu o producție agricolă mare. De parcă ar fi meritul lor. Prezintă situația din unghiul pe care ei îl doresc. De ce spun asta? Pentru că desi are o producție agricola mare, nu are industrie alimentară. De aceea, prețurile la raft sunt din ce în ce mai mari, fiind din import. Iar stocurile pe care le avem, nu sunt ale statului. Sunt ale unor proprietari străini.
Suntem în pragul unui colaps, al unui blocaj. Criza este indubitabilă și trebuie conștientizată. În loc să primim garanții că situația se va stabiliza, actualii guvernanți iau decizii cât se poate de ciudate și haotice: vouchere cu sume mizere pentru persoane vulnerabile, 700 de lei alocați pensionarilor o singură data, amânarea ratelor bancare pentru nouă luni, tipăresc masă monetară pentru a plăti pensiile.
Nu, acestea nu sunt soluții. Momentan, avem o societate bazată pe consumerism, iar resursele nu sunt pe măsură cererii. Vom intra într-o alta buclă pentru că oamenii vor consuma din ce în ce mai puțin, prețurile vor fi mari și nu toți românii vor avea acces.
70% din mâncarea de bază este din import. Avem nevoie să prelucrăm în țară resursele agricole. Avem nevoie de o prelucrare din ce în ce mai mare și mai buna. Avem nevoie de produse românești. În acest fel se vor micșora importurile, se vor diminua prețurile. Iar banii rămân în economia românească.
Șansa noastră, pe lângă gazul din Marea Neagra, este agricultura. Valorificarea agriculturii este industria alimentară.
