Deși tehnologia a avansat foarte mult , deși putem să vorbim cu persoane care se află în orice loc pe glob, deși putem face lucruri pe partea de IT pe care nu ni le-am fi imaginat vreodată, online-ul nu poate înlocui școala clasică , niciodată.
Interacțiunea cu profesorul, interacțiunea cu colegii, sunt esențiale. Observ în fiecare zi diminuarea nivelului de pregătire al elevilor. Ei nu pot face față acestei situații neprevăzute, practic.
Lăsând la o parte situația legată de educație, copiii sunt din ce în ce mai nervoși, mai agitați. Contează foarte mult drumul până la școală, înapoi acasă, câteodată mai rămân în parc și își mai consumă energia. Interacțiunea înseamnă foarte mult pentru psihicul unui copil.
Îmi pun o întrebare : cum poate fi învățat un copil de grădiniță sau din clasa I , să scrie prin acest sistem online?
O altă problemă este reprezentată de slaba pregătirea a profesorilor pentru acest stil de predare. Cei mai mult sunt depășiți tehnic. Cunosc exemple de profesori foarte buni, foarte bine pregătiți în domeniul lor, dar repetenți pe partea de tehnologie.
O altă situație delicată este aceea în care se află părinții copiilor care învață în sistem online. Copiii, în special cei mai mici, au nevoie să fie supravegheați. Cunosc mulți părinți care se află în pragul depresiei. Vor să se întoarcă la lucru din două motive : pentru a-și întreține familia și pentru a se mai destinde. Au ajuns să simtă că se destind la locul de muncă. Foarte grav și trist în același timp.
Supravegherea copilului nu poate fi înlocuită niciodată!
Este obligatoriu că școlile să se deschidă. Ținându-le închise nu faceți decât să vă dovediți încă o data incompetența sau reaua voință. Sau, mai grav, poate ne vreți proști. Să ne manipulați mai ușor. Nu o să vă mai meargă mult !
