Dezbaterea pe bugetul anului în curs a ajuns o mascaradă lipsită de orice responsabilitate. În mod normal și firesc lucrurile sunt cât se poate simple: avem un guvern susținut de o majoritate parlamentară girată de președinte, care a propus și votează un buget în viziune proprie.
Având majoritate în Parlament și asigurând o disciplină la vot, orice dezbatere este inutilă, lucru dovedit din experiența activității parlamentare an de an, bugetul fiind votat fară dureri de cap de susținătorii guvernului. În realitate lucrurile nu stau așa, votul fiind precedat de câteva zile și nopți de reprezentații teatrale cu saltimbaci și păpuși, interpreți de acuze grele, prilej de plătit polițe verbale și scos ochii, bineînțeles pentru deliciul prostimii, că de!
Nu stau degeaba în parlament. “Panem et circenses” spuneau latinii acum 2000 de ani, noi am rămas doar cu circul, iar ca element de noutate, anul acesta am vizionat și reprezentații cu păpuși. Păpușarii sunt în altă parte. Să luăm piesele pe rând, chiar dacă se repetă la indigo în fiecare an precum festivalul datinilor și obiceiurilor de iarnă de la Târgu Neamț. Reprezentație cu alocațiile copiilor în care unii și-au jucat rolul de băieți buni care că măresc alocațiile pentru copii când erau la guvernare și alții care sunt acum la guvernare spun că nu pot să le plătească. Dacă stăm să gândim bine copiii sunt cei mai afectați pe moment de povestea cu pandemia și pe termen lung țoată nația cu evidente direcții de prostire; lipsirea de educație este calea sigură de integrare în ciorba universal dorită de globaliști, dar în paturile inferioare nu la masă stăpânilor.
Reprezentația cu fondurile pentru dezvoltarea comunităților locale cu și fără lăcășurile de cult. Este foarte necesară pentru ca primarii partidelor tradiționale trebuie să vadă la televizor că parlamentarul doritor de voturi care i-a bătut în poartă anul trecut își rupe cămașă pentru amendamentele ce înseamnă bani la comunitățile locale. Musai că altfel nu dă bine; în acest mod nu numai parlamentul este divizat în putere și opoziție, pecineginea se poate întinde oficial și în teritoriu, în funcție de culoarea politică a aleșilor. O altă reprezentație la modă este bătălia pe autostrăzi. Mai nou se practică plimbatul deputaților pe la ministere pentru a vedea lumea că există interes.
Nu este suficient să te bati cu cărămida în piept un mandat că tu ești modest și navetești cu trenul, acum faci cărare la ministru să mai tragă câte o linie pe hartă pentru mulțumirea pământenilor. În realitate banii se duc în sacul fară fund al Companiei naționale care are grijă să împartă cum trebuie, fără camera de filmat, fară televizor și chiar fară licitații uneori, dacă urgența și rangul solicitantului o impune. Din câte spunea cândva un procuror șef de la instituția cu trei litere șpăgile la construcția de autostrăzi se negociază cu acuratețe până la a două zecimală, domeniul fiind unul foarte la modă. Așa că vorbăria din Parlament pe această temă este mai goală ca în timpul liber, ca să cităm din clasici.
Pentru învățământ curg iar șiroaie de sudoare la dezbateri, de câțiva ani buni se tot vorbește de 6% din PIB, că doar vorbitul e liber. De fapt aici e vorba doar de salariile profesorilor care reprezintă majoritatea în aparatul plătit de la bugetul de stat și ceva de văruit pe ici pe colo. Că nu s-a reușit o minimă reglementare a învățământului de acasă cum mai este pe la vecinii noștri din vest, oricum n-o să fie că doar nu-și permite nimeni să lase profesorii fară obiectul muncii.
Doamne ferește să vorbească cineva de calitatea învățământului, dar să mai legi și calitatea pregătirii de nivelul de retribuire deja trebuie să ai tupeu de nebun pe care cu siguranță guvernanții noștri nu-l au că-s oameni cu obraz. Mai încap discuții pe sănătate!? Nu prea e loc după cum am văzut în ultima vreme. Nici nu-și au locul, oamenii bolnavi oricum nu mai ajung să voteze, iar personalul medical dacă are bănuți și sporuri nu este interesat că ard oamenii sau fac frig prin spitale. Mai bine s-ar reveni la legislația din anii ’70 când au fost construite mare parte din spitalele aflate azi în serviciu și n-ar mai fi atâtea probleme cu siguranța și cu mofturile pacienților. Sau măcar dacă nu s-ar cheltui banii din asigurări aiurea și ar fi dirijați acolo unde ne imaginăm noi că ar trebui să ajungă tot ar fi bine.
Restu împărțelii a fost deja tranșată în spatele ușilor închise ale Consiliului Suprem de Apărare a Țării și nu are rost să ne mai chinuim a înțelege. Una peste alta bugetul s-a votat așa cum a fost adus în Parlament, toață lumea e mulțumită că a făcut ce trebuia făcut pentru a marca momentul. Cine nu-i mulțumit și adoarme flămând să stea liniștit, vor mai fi rectificări la vară încolo, se va lua de la bogații care nu au reușit să cheltuiască și se va promite la cei prigoniți de soartă.
Premiul pentru cel mai bun actoraș, l-aș decerna președintelui PSD pentru vorbele frumoase adresate omologului său liberal. Și cum se întâmplă mai tot timpul când problemele țării au prioritate, crimele de la Onești au acoperit mediatic votarea bugetului așa că, la treabă români, avem niște impozite de plătit.
