Sub conducerea indolentă a coaliției PSD și PNL, cu Marcel Ciolacu în prim-plan, scena educației românești se confruntă cu o criză fără precedent: aproape 1.000 de instituții de învățământ lipsite de grupuri sanitare adecvate, o imagine care ar trebui să stârnească revoltă și acțiune imediată.
Cu toate acestea, reacția liderilor noștri este una de o pasivitate uluitoare. Ciolacu, într-o afirmație ce pare desprinsă dintr-un scenariu distopic, consideră „normală” această situație dezastruoasă. Refuzul categoric al construirii de noi școli, sub pretextul unei presupuse nevoi insuficiente, nu face decât să adâncească prăpastia dintre nevoile reale ale elevilor și răspunsul administrativ oferit de stat.
Într-o epocă în care educația ar trebui să fie prioritatea numărul unu, abordarea lui Ciolacu și a coaliției PSD-PNL transmite un mesaj sumbru: nevoile educaționale ale copiilor noștri sunt neglijate, iar viitorul lor este compromis. Elevii sunt nevoiți să învețe în trei schimburi, un sistem extenuant și profund ineficient, care subminează calitatea educației și binele lor emoțional.
