Criză pentru unii, privilegii pentru alții: Indemnizații obscene la CNAIR, până la 10.000 de euro pe lună!
În timp ce majoritatea românilor se confruntă cu scumpiri, taxe crescute și reduceri bugetare, conducerea Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) încasează lunar sume colosale doar din indemnizații de membru în Consiliul de Administrație. În 2025, membrii CA ai CNAIR primesc între 27.000 și 47.000 de lei lunar, în plus față de salariile de bază, iar directorul general depășește pragul de 56.000 de lei.
Într-un an marcat de instabilitate economică și măsuri de austeritate pentru populație, compania de stat CNAIR, responsabilă cu infrastructura rutieră a României, oferă indemnizații lunare generoase membrilor Consiliului de Administrație (CA), în ciuda numărului limitat de ședințe și responsabilități specifice.
În 2025, doar șase Consilii de Administrație au avut loc în cadrul CNAIR, însă acest lucru nu i-a împiedicat pe membrii acestora să încaseze lunar între 27.024 de lei și 46.935 de lei, echivalentul a aproximativ 5.000–10.000 de euro, ca indemnizație pentru simpla apartenență la acest for de conducere.
Cristian Pistol, directorul general al CNAIR, nu încasează această indemnizație, însă motivele sunt ușor de înțeles: el primește lunar un salariu de 56.322 de lei în funcția de conducere executivă, o sumă care îl plasează în topul celor mai bine plătiți șefi din sectorul public.
Pe lista celor remunerați regește se află și Ionuț Masala, directorul economic al companiei, cu o indemnizație de peste 46.000 de lei lunar.
Damian Ion, secretarul general adjunct al CNAIR, și Bîrchi Mirela, consilierul ministrului Transporturilor, încasează fiecare câte 27.000 de lei lunar doar pentru participarea la Consiliul de Administrație, fără a se include alte beneficii salariale.
Aceeași sumă, de 27.000 de lei, le revine și lui Marcu Mirel Alexandru, director de producție la CNAIR, precum și lui Mihalache Costin, director la firma privată M.A.M. Consulting, care face parte din același consiliu.
Aceste cifre ridică întrebări serioase privind modul în care sunt cheltuiți banii publici și justificarea unor astfel de remunerații într-un context economic tensionat, în care populația suportă din greu impactul inflației și al măsurilor fiscale.
Într-o perioadă în care autoritățile vorbesc despre eficientizarea cheltuielilor publice și despre echitate socială, realitatea din companiile de stat arată un contrast dureros: statul recompensează generos loialitatea în funcții, în timp ce cetățenii de rând sunt chemați la „strângerea curelei”.
