La ultimul summit pe justiție Austria și Olanda și-au folosit dreptul de veto pentru a bloca accesul României și Bulgariei în Schengen, spațiul de liberă circulație economică.
Și Suedia avea o poziție similară, dar având în vedere cererea de aderare la NATO, acolo unde România și Bulgaria își pot exercita dreptul de veto, aceasta și-a schimbat poziția.
Ce este Schengen și când trebuia noi să beneficiem de acest drept?
Schengen reprezintă un spațiu de liberă circulație a mărfurilor în interiorul Europei fără a mai fi nevoie de controale vamale.
Practic tirurile încărcate cu produse se pot plimba dintr-un loc în altul fără a mai exista granițe fizice și puncte de control.
Tocmai de aceea țările aflate la marginea acestui spațiu au un rol deosebit deoarece controlează granițele Europei și orice intră prin aceste granițe poate ajunge oriunde în Europa.
România a intrat în NATO în anul 2004 iar în anul 2006 am intrat în Uniunea Europeană.
Înțelegerea existentă la acel moment lăsa României 5 ani pentru a putea implementa reformele necesare și investițiile care să permită acest lucru. România și-a îndeplinit aceste condiții tehnice în termenele asumate.
Cu toate acestea la fiecare summit pe justiție au existat state care s-au opus intrării României în Schengen fără a oferi justificări serioase.
Suedia și Olanda au vorbit spre exemplu despre corupție și infracționalitatea exportată de către România. Însă aceasta este o problemă comună a Europei și nu are nici o legătură cu granițele. Aceste state susțin, pe bună dreptate, ca România nu a făcut nimic pentru a reduce rețelele infracționale organizate care fac cerșetorie, trafic de persoane, trafic de droguri și, mai nou, trafic de arme.
Austria vorbește despre o altă problemă dar care nu are legătură cu România: numărul în creștere al emigranților. Dar România nu este poarta de intrare în Europa a acestora. Majoritatea emigranților vin dinspre Africa de Nord, pe vase improvizate prin Marea Mediterană.
Emigrația nu vine prin estul Europei, Emigrația vine dinspre sudul Europei.
Deci poziția Austriei este în realitate doar o scuză neplauzibilă, interesele fiind de altă natură.
Politicienii români preferă să nu fim în Schengen
Însă vina principală a faptului că nu suntem în Schengen aparține guvernelor care s-au aflat la conducerea României și mai puțin în afara țării.
ÎN mandatele lui Klaus Iohannis România nu a mai avut politică externă. Diplomația Română este condusă de către președintele țării și principalul nostru obiectiv trebuia să fie intrarea în Schengen.
ori Klaus Iohannis și ministerul de externe nu au întreprins practic nici o activitate în ultimii 8 ani care să schimbe situația existentă.
să aștepți să vină summitul, să fii iar refuzat și tu să nu întreprinzi nici o măsură, arată calitatea slabă a funcției prezidențiale și a aparatului diplomatic.
Dar partidele de la București preferă situația existentă deoarece traficul de frontieră este astăzi controlat de persoane numite politic din interiorul partidelor politice.
Evaziunea fiscală din România are o componentă importantă în criminalitatea organizată de la frontiere. Aici oamenii puși de PSD și PNL stabilesc cine intră controlat și cine nu.
spre exemplu portul Constanța, acolo pe unde intră cea mai mare parte a produselor importate, se află sub control politic. Politicienii decid dacă un container este controlat sau nu, sau dacă el intră în România neverificat.
Vorbim despre o infracționalitate organizată care aduce prejudicii de miliarde de euro.
Tocmai de aceea partidele nu au nici un interes să pună presiune pe intrarea în Schengen și preferă ca situația să rămână în aer.
România pierde anual peste 20 de miliarde de euro
România pierde în fiecare an peste 20 de miliarde de euro.
Aici vorbim de mai multe aspecte, spre exemplu investițiile străine în România sunt limitate. Marii investitori ocoleasc țara noastră deoarece granița economică este o problemă. Principalii beneficiari ai acestui lucru sunt Ungaria și Polonia , acolo unde Germania, Franța sau Italia își duc activele de producție.
Pierderi sunt și datorită faptului că se preferă companii de transporturi din interiorul spațiului Schengen. Așa se face că șoferii români se angajează la firme din alte state sau chiar antreprenorii români își înregistrează firmele în alte state ale Europei. Nu mai adăugăm aici orele și uneori chiar zilele pierdute în vamă, ori acestea se adună și înseamnă costuri.
Și firmele românești au de suferit. Datorită acestei birocrații și a timpilor pierduți marile lanțuri de magazine caută producători din state interne spațiului Schengen.
Reacția lui Klaus Iohannis
Președintele Klaus Iohannis s-a arătat dezamăgit de reacția Austriei.
Sigur că afirmațiile făcute nu ajută cu nimic pe români cu atât mai mult cu cât Președintele ar fi trebui teoretic să fie în relații bune cu lumea germană, de acolo de unde vin problemele.
Klaus Iohannis știa că nu vom intra în Schengen așa că dezamăgirea lui reprezintă doar o reacție moderată la nemulțumirea Românilor.
Mai mult decât atât, președintele a dictat instituțiilor de stat să nu boicoteze companiile austriace, cum ar fi cele bancare.
AUR a condus protestele românilor și a cultivat nemulțumirea lor
Românii și firmele românești sunt cele care suferă însă. Degeaba fac partidele de la guvernare circ dacă în realitate speră ca totul să fie o chestiune de moment și Românii apoi să uite.
AUR, prin vocea liderului George Simion, a reușit să țină în prim-plan acest subiect.
Protestele de la București, chiar dacă ele au fost mai mult pe rețelele de socializare sau prin boicotarea campaniilor austriece, produc efecte.
Nu doar Austria dar și alte state europene nu au nici un interes ca sentimentele antieuropene să crească în România sau în orice alt stat. Ori această ofensă adusa românilor lasă impresia că există două Europe: una a bogaților deștepți și una a proștilor săraci.
Reacția de la București a ridicat mari semne de întrebare legat de limita de suportabilitate a poporului român și e posibil ca ea să fie fost deja atinsă.
Așa se face că protestele cultivate de către AUR produc consecințe în schimbarea de poziție la nivelul Austriei, crescând și presiunea exercitată de alte state europene precum Germania.
Românii trebuie să se obișnuiască să stea în picioare, să fie parteneri și nu slugi. Atunci când cineva își manifestă o poziție de superioritate trebuie tratat în același fel, pe plan internațional există numai interese, nu există prietenii.
