Octavian Bădescu, antreprenor român și membru al comisiei economice a AUR, atrage atenția asupra noilor taxe ce se doresc a fi introduse de către statul român către firmele din România.
Acești bani ar urma să ajungă la Camera de Comerț și Industrie, o sinecură pentru toți expirații politici.
Dulci ca mierea sunt banii altora. Mai ales daca sunt siguri si obtinuti fara efort, prin legi.
Recenta initiativa a catorva zeci de parlamentari ai PSD, PNL si UDMR, prin care se doreste legalizarea unui transfer fortat a zeci de milioane euro de la companii catre Camera de Comert si Industrie a Romaniei si crearea premiselor pentru o dependenta a existentei oricarei afaceri de aceasta organizatie privata, reprezinta o noua sfidare la adresa contribuabililor. Si nu reprezinta prima incercare de transfer arbitrar de resurse avand ca beneficiara aceasta organizatie.
Trebuie constientizat faptul ca birurile impuse firmelor de catre stat si de care beneficiaza direct sau indirect, fie statul, fie diferite entitati private privilegiate, nu sunt de fapt suportate de catre firme. “Firmele” sunt doar o forma de organizare, un construct social. Cei care suporta – in fond – costurile sunt oamenii conectati cu acele firme – in cazul de fata toate, in cele 3 ipostaze posibile: actionari, salariati sau clienti.
Prin urmare, tot timpul, doar oamenii platesc.
Alianta pentru Unirea Romanilor (AUR) considera ca exista in societate prea multi cautatori de tot felul de sinecuri pentru dansii si prea multi politicieni dispusi sa le ofere pe costul celorlalti.
Obiectivul initiativelor de acest tip denota, pe fond, doar tentative de securizare nelegitima a unor resurse financiare si nu numai, care altfel nu ar putea fi obtinute de pe piata libera de catre beneficiari, posibila contraprestatie fiind considerata de catre clientii platitori probabil inutila sau ineficienta raportat la costuri.
Astfel de proiecte cu potential de legiferare nu sunt altceva decat redistributii de resurse de la cei multi care muncesc si isi asuma riscuri, la cei putini care traiesc pe spinarea lor. Multe milioane de romani, ce fac parte ca actionari, salariati sau clienti din ecosistemul firmelor, vor suporta practic costurile avantajelor economice generate celor cateva sute sau mii de romani beneficiari directi sau indirecti ai redistributiei.
Dealtfel, parintele economiei moderne, Adam Smith, remarca inca de acum vreo 250 de ani faptul ca politicienii de la putere ajung sa fie doar niste “reprezentanti ai insistentelor zgomotoase ale intereselor partizane”, iar cei din actuala coalitie de guvernare a Romaniei, din pacate nu fac exceptie.
AUR considera insa ca nu acesta trebuie sa fie rolul unor conduceri politice si ca rolul statului nu este acela de a legifera preluarea a cate putin de la multi pentru a se da mult celor putini, nu este acela de a legaliza transferuri fortate de bani intre diferite entitati private sau categorii de cetateni, nu este acela de a securiza venituri pentru diferite grupuri de interese.
In locul acestor redistribuiri arbitrare de resurse, prioritatile reprezentantilor de la nivelul Statului ar trebui sa fie altele, urmarindu-se interesul contribuabililor:
- debirocratizarea, simplificarea legislatiei, reducerea atributiilor statului si implicit a costurilor administrative pentru cetateni;
- descentralizarea si subsidiaritatea, pentru a creste eficienta si a imbunatati calitatea solutiilor venite din zona politica;
- disciplinarea bugetara, stabilirea unor bugete multianuale echilibrate, fara deficite;
- garantarea unei piete libere si a competitiei autentice, in toate domeniile.
- cresterea sau macar pastrarea puterii de cumparare a veniturilor si a economiilor oamenilor.
Octavian Bădescu
