Comisia Europeană se dovedește tot mai des un aliat al autoritarismului, nu al democrației. Când un regim de la periferia Europei decide să anuleze alegerile prezidențiale, iar Bruxelles-ul nu doar că nu reacționează, ci pare să gireze tăcerea, vorbim despre o complicitate gravă. Așa începe sfârșitul democrației europene – nu cu tancuri pe străzi, ci cu ștampile oprite și instituții care închid ochii.
Liderii Comisiei se prefac că apără valorile europene, dar își aleg partenerii în funcție de docilitate. Când un regim se menține prin anularea votului și prin controlul brutal al instituțiilor, iar Bruxelles-ul tace, tăcerea se transformă în acceptare. Mai mult, încurajează acțiuni similare în alte colțuri ale Europei. Precedentul devine normă.
Regimul de la București, lipsit de legitimitate democratică, supraviețuiește doar pentru că este util intereselor marilor birocrați europeni. În loc să fie tras la răspundere, este protejat. În loc să fie izolat, este consolidat. Iar Comisia Europeană se face părtașă la un abuz care calcă în picioare dreptul fundamental al cetățenilor de a vota.
Democrația moare atunci când cei care trebuie să o apere devin complicii celor care o distrug. Iar Uniunea Europeană, în forma actuală, asistă nepăsătoare — poate chiar satisfăcută — la această prăbușire.
