România are de două ori mai mulți parlamentari decât Olanda. La noi, democrația înseamnă burta plină și capul gol

În Olanda, 225 de parlamentari administrează un stat funcțional, curat, coerent. În România, peste 460 de indivizi mimează reprezentarea și se joacă de-a statul. Diferența nu stă doar în cifre, ci în conținutul moral al politicii. Olanda a construit o democrație matură. România a clădit un spectacol grotesc, cu lozinci în loc de legi și cu tăcere în loc de responsabilitate.

Când ai un Parlament dublu față de olandezi, dar triplul nesimțirii, nu mai vorbim despre reprezentare, ci despre umflare artificială a imposturii. La noi, locul în parlament e răsplată, nu răspundere. Este sinecură, nu slujbă. Un premiu de consolare pentru slugi de partid, amante și mediocri cu carnet. Fiecare partid își alocă nu doar bugete, ci și locuri călduțe pentru eterni inutili.

Statul român nu mai e un instrument în slujba cetățeanului, ci o castă. Nu se taie pensii speciale, nu se reduce numărul de parlamentari, nu dispar funcțiile inutile. Se taie în schimb bursele elevilor. Se impozitează pensiile modeste. Se aruncă vina pe popor că nu are răbdare. Dar cât să mai aibă? Cât să îndure sedarea sistematică a conștiinței naționale?

România funcționează cu o logică bolnavă. Se spune că suntem în Europa, dar ne conduc reflexele fanariote. Se vorbește de modernizare, dar instituțiile sunt feude. Se cere solidaritate, dar doar de la cei care nu au nimic de apărat în afară de demnitate.

Avem un Parlament plin, dar o țară goală de speranță. O administrație suprapopulată, dar spitale goale de medici. Avem peste 460 de parlamentari care nu știu ce înseamnă onoarea publică. Și un popor care începe să înțeleagă că nu mai are cine să-l reprezinte.

Olanda are parlamentari puțini și buni. România are parlamentari mulți și de prisos.
Diferența dintre noi și ei nu e doar numerică. E morală.