Consiliul Național al Audiovizualului, așa-zisul garant al libertății presei în România, a devenit exact opusul a ceea ce ar trebui să fie: un instrument de control politic, o unealtă de cenzură și intimidare. În loc să protejeze dreptul cetățeanului la informare, CNA filtrează, sancționează selectiv și dictează ce ai voie și ce n-ai voie să spui. Nu pentru că e fals. Ci pentru că nu convine sistemului.
Sunt emisiuni întregi care manipulează grosolan, dar rămân nepedepsite pentru că slujesc regimul. În schimb, vocile critice, televiziunile care îndrăznesc să pună întrebări incomode sau să aducă în față adevăruri neplăcute sunt hăituite, amendate, închise, reduse la tăcere. Nu mai e vorba de „reglementare”, e vorba de represiune cu ștampilă de stat.
CNA nu mai e un arbitru. E un gardian pus de politicieni la poarta libertății de exprimare. Un organism populat politic, care ia decizii în funcție de interesele partidelor, nu de lege sau de morală. Cu salarii uriașe, privilegii și putere discreționară, CNA nu apără cetățeanul, ci păzește imaginea corupților.
România nu are nevoie de un CNA care blochează adevărul. Avem nevoie de libertate, nu de cenzori. Iar dacă CNA nu mai poate fi reformat, atunci trebuie să fie desființat. Punct. Mai bine niciun CNA decât un CNA care interzice vocea poporului.
