Unica soluție este reglementarea pieței energiei. Europa pune condiții dar nu oferă soluții și solidaritate

Uităm întotdeauna că Uniunea Europeană nu reprezintă o persoană cu o identitate și un comportament propriu. Uniunea Europeană reprezintă o simplă instituție în care oamenii iau decizii iar aceste decizii se iau pe baza unor interese.

În această instituție există grupuri financiare foarte mari de interese și care dispun de banii necesari ca să influențeze deciziile la nivel central. Chiar dacă Uniunea Europeană a fost creată ca și o uniune economică de state, în mâinile acestei instituții s-au pus prea multe pârghii. Mafia internațională a văzut astfel instrumentul perfect prin care poate să controleze mersul economic din Europa. Atunci când ai o structură care dictează în toate statele, nu mai are rost să te ocupi de state, acaparezi prin forța financiară această instituție centrală și de acolo dictezi.

Așa a fost și pe piața de energie electrică și de gaz. Piața funcționa foarte bine reglementată, însă reglementarea ținea marja de profit într-o limită acceptabilă, adică undeva până la 20%. Un astfel de profit garantat este mai mult decât satisfăcător pentru orice ramură economică. Nu însă și pentru băieții deștepți din energia europeană, acolo unde caracterul de monopol poate duce la prețuri mai mari, impuse.

În Europa companiile din domeniul energiei sunt puține, vorbim de o resursă limitată și tocmai de aceea piața liberă nu poate funcționa. Dacă am fi avut o supraproducție de 50% piața liberă ar fi creat avantaje, dar atunci când cererea este mai mare decât oferta cu siguranță piața liberă duce spre monopol și monopolul spre distrugerea economiilor.

România trebuie să revină la piața reglementată. Suntem printre puținii care își permit acest lucru deoarece avem active proprii de producție a energiei electrice și gaz propriu. Rezervele românești de gaz ne ajută să asigurăm integral consumul intern dacă ne-am propune acest lucru.

Chiar dacă am fi nevoiți să acoperim temporar niște vârfuri, prețurile mari venite din afară se mediază cu ele interne și efectul asupra prețului intern de vânzare ar fi mic.

În România salariile nu sunt precum în Germania. Veniturile medii în Germania sunt de vreo 5 ori mai mari decât cele din România. Atunci când vii și impui la toate statele, indiferent de puterea de cumpărare, să aibă același preț la energia electrică și la gaz atunci trebuie să oferi și soluții ca veniturile sunt similare. Nu poate un român să plătească întreținerea precum un neamț căci cifrele arată că nu are de unde.

Ori cei care au influență la nivelul conducerii Uniunii Europene în realitate nu sunt interesați de o piață corect ci să se înfrupte din prețurile mari o perioadă cât mai îndelungată de timp, chiar dacă acest lucru este în defavoarea cetățenilor care sărăcesc.

Tocmai de aceea România trebuie să renunțe la această practică și să o aplice doar atunci când Germania, Italia, Spania și Franța se vor comporta solidar și dacă servesc din bogăția României să vină să asigure și un venit minim lunar egal în tot spațiul European. Sigur că economia României nu poate suporta așa ceva, însă aceste state să fie solidare și să ofere de la ele compensare, căci altfel vrăjeala cu piața liberă este numai pentru proști.

Așa cum Bucureștiul strânge bani și trimite la Botoșani, Maramureș sau Craiova, tot așa Berlinul, Parisul, Madridul sau Roma să trimită bani către București. Dacă nu se face acest lucru, și nu se face, orice regulă venită de la Bruxelles poate fi catalogată de rea intenție.

În realitate țările mari se comportă precum Rusia, care în URSS își urmărea doar propriul interes și în nici un caz cel comun, nici o solidaritate nu se putea vedea.