În 1989, România avea zece rafinării, dar majoritatea dintre ele au fost închise, iar patru au fost preluate de investitorii străini.
Declinul industriei petrochimice din România reprezintă o pierdere economică și o trădare a potențialului industrial al țării.
Rafinăriile, care erau importante pentru economia națională și independența energetică, au fost lăsate să se degradeze, închise sau vândute la prețuri subevaluate.
Această pierdere de control asupra industriei energetice are implicații pe termen lung și vulnerabilizează economia națională.
România depinde acum în mare măsură de importuri și de deciziile corporațiilor străine în sectorul petrochimic.
Deciziile de închidere și vânzare a rafinăriilor au avut un impact devastator asupra comunităților locale și a angajaților.
Aceste decizii politice au dus la pierderea suveranității industriale și economice a României și au compromis viitorul generațiilor viitoare dar și a generației mature , lăsând mii de cetățeni fără un loc de muncă.
