E un hol mare la deputați, străjuit de statui de bărbați de stat care-au făcut istorie: Ștefan, Viteazul, Vladimirescu, Horea… Pe aici văd zilnic oameni mari, omuleți și neoameni.
De câteva luni îmi fac rondul în această clădire care ar impresiona și pe cel mai nesimțitor faraon: Palatul Parlamentului. E al Țării Românești doar cu numele, că la antet unii nu mai au demult scris ,,ROMÂNIA”. Față de fapta lor trădătoare, dulăii din servicii secrete tac.
Oamenii, omuleții și neoamenii sunt aici așezați pe boiele politice, au birouri, grupuri, săli, sfetnici de taină.
Cei din UDMR afișează o superioritate teatrală, sug burta și nu le atingi cu o prăjină la nas, se comportă ca stăpânii, pentru că alegerile se fac pentru a vedea cu cine guvernează maghiarii. Și nu știu de ce se arată făloși!? UDMR nu e un partid. Ei sunt un clan în care telecomanda nu e în mijlocul lor, e la Buda-Pesta. Au trecut trei decenii de când plănuiesc și făptuiesc în contra României, în politică se mlădiază cu o șiră a spinării de moluscă, dar au pretenția năroadă să fie socotiți verticali, cinstiți, morali și fără de prihană!
Lor li se dau ministere, secretariate, comitete, comiții și CNCD-uri, și de ce li se dă, din bunătatea românească, de-ai dracului mai nemulțumiți sunt și guiță mai tare.
USR și PLUS nu au trecut și nu au viitor, așa că ei trec prin Parlament ca gâsca prin apă. Fac valuri, urmează agenda trasată din altă parte. Cum e turcul și pistolul. Ce mi-e Tandea, ce mi-e Mandea? N-au repere, n-au adăugat la zestre decât cel mult o mâzgă urât mirositoare. Ei nu bat țăruși, dar au grijă să smulgă orice țăruș bătut de altul din altă boia politică. Chiar dacă ăla e conjunctural aliat al lor!
Ei nu au statui, dar au zei neomarxiști. Iar la răsărit, în majoritate în loc de icoana cu Hristos au tabloul cu Soros.
Ei țin de un steag albastru, întocmai cum bolșevicii țineau de zdreanța aia roșie sub flamura căreia ne-au ucis elitele și ne-au distrus trecutul. De aia pluseriștii nu au statui și neavând ce să lustruiască, freacă menta cu grație. Ah, au statui vivante gen Bulai, dar asta e altă ligă deja.
Nici PSD nu are și nu va avea statui, că a lui Bombonel de la Cornu tot o întârzie unii nerecunoscători la turnătorie, lui Iliescu încă nu i-au luat masca mortuară, iar pentru a lui Ciolacu încă nu s-a găsit un sculptor care să facă un compromis cu arta.
Alții care s-au dorit ei înșiși statui, de pe liste de partid au ajuns direct la groapa de gunoi a istoriei, care, biata de ea, n-a putut să le cuprindă ,,imensa personalitate”: Băse, Tări, Anto…
Despre cei care nici la nivel anecdotic n-au rămas, ce să mai zic? Dacă însemnez aici niște nume o să jurați că ați trăit în altă țară; nici numele nu le-a rămas, cât desprer statui…
Și se scurg zilnic liberali vechiuți sau de conjunctură, pe holul acesta lung și măreț, o sală a pașilor pierduți. Trec siluete de peneliști, nedemni urmași ai unui partid istoric din care cuvântul sfânt ,,Național” a dispărut demult.
Se preling indiferenți la ce e în jur oameni care nu știu diferența dintre Ion C. Brătianu și Ion I.C. Brătianu, care-l confundă pe Vasile Lască cu Lascăr Catargiu. S-au dus și la conacul de la Florica, nu-i vorbă, dar s-au dus să bea un șpriț pân la ultimul sughiț. Pentru ei, care-au băut apă după chiriașul din dealul Cotrocenilor, și l-au eliminat pe Octav Bjoza, Gheorghe Brătianu a fost un terorist, un xenofob, un încuiat, un caduc, unul care n-a înțeles mersul istoriei în care era doctor, unul care n-a știut să se orienteze și-a murit, ca prostul, în gulag, la Sighet.
Văd zilnic cum se scurg pe lângă statui acești venetici, urmași ai unui brav partid istoric, hlizindu-se fără nicio apăsare pentru soarta țării, în galoși de firmă.
Ei trec pe lângă statui de Brătieni ca niște omuleți care știu doar să urmeze o agendă făcută varză; nu de Cluj, ci de Bruxel. N-au nicio tresărire, nicio mustrare de conștiință, nu!
Sunt țanțoși că, de bine, de rău, aici îi mai salută paznicii aplecați la nouăj de grade: ,,Să trăiiiți dom deputat!”
E un hol mare la deputați, străjuit de statui de bărbați de stat care-au făcut istorie. Pe aici văd zilnic oameni mari, omuleți și neoameni.
Un lucru este sigur: dintre omuleții de azi, niciunul nu va fi statuie.
Florin Șinca
