Klaus Iohannis ocupă funcția de președinte al României de aproape 8 ani.
Unul din rolurile principale ale președintelui este acela de a coordona politica externă a țării și diplomația Română.
Dacă acest președinte ar fi trebuit să aibă un obiectiv principal de politică externă, pe termen scurt, atunci acel obiectiv ar fi trebuit să fie intrarea României în Schengen.
Având în vedere îndeplinirea condițiilor tehnice, restul ar fi trebuit să fie formal, dar numai dacă cine din România se ocupa. Ori acel cineva este chiar Klaus Iohannis, iar el a mers la muncă timp de 8 ani fără a-și face sarcina de serviciu.
Practic Klaus Iohannis a mers la muncă, a încasat salariul, și-a încasat privilegiile dar nu și-a făcut treaba.
Să ai 8 ani pentru asemenea acțiune care trebuia să fie „by default” dar tu să nu faci absolut nimic ca obiectivul să fie atins aia înseamnă nesimțire, prostie, lipsă de respect față de popor, aroganță și rea credință.
Eșecul amânării întrării în Schengen este în primul rând al lui Klaus Iohannis și arată calitatea slabă a funcției prezidențiale și a aparatului diplomatic și de politică externă al României.
Inginerul construiește, medicul operează, învățătorul educă, președintele țării trebuie să reprezinte. Noi ne-am făcut treaba dar Klaus Iohannis nu și-a făcut treaba. El a fost garantul lucrului care nu trebuie făcut, care trebuie blocat.
Cu părere de rău România va pierde 10 ani de oportunități și șanse într-o perioadă în care am avut condițiile necesare ca să evoluăm, dar acest lucru nu s-a petrecut.
