In regiunea transnistreană există 400.000 de moldoveni cu drept de vot.
Legislația electorală permite propaganda electorală în toată Republica Moldova, inclusiv în această regiune de Est în care Chișinăul nu deține controlul. Să fim serioși, nici nu și-l dorește cu adevărat.
Însă această legislație electorală se aplică doar pentru unii, în speță PSRM și PCRM, celelalte partide, în principal AUR, neavând dreptul de a-și face campanie. Manipularea celor 400.000 de moldoveni este una grosolană, realizându-se în principal printr-o dezinformare totală.
Autocarul electoral al celor de la AUR a fost oprit la Varnița și nu există niciun document oficial care să motiveze această oprire.
Este încă o dovadă a eșecului statului Republica Moldova, o nouă lipsă de reacție a președintelui Maia Sandu, de fapt o lipsă de reacție a tuturor autorităților de la Chișinău.
Să nu ai ca stat, măcar un punct de vedere , demonstrează slăbiciune, dar și alte interese. Nu mai vorbesc de apărarea drepturilor propriilor cetățeni, obligatoriu într-un stat normal.
Granița cu zona transnistreană este una nerecunoscută oficial și trasată abuziv de un regim care a încercat o divizare cât mai accentuată a unei zone românești, atât din punct de vedere istoric, cât și moral. Granița există doar din cauza lașității clasei politice de la Chișinău.
Cum să recunoști o asemenea graniță? În 1992 Federația Rusă a atacat Republica Moldova. Acesta este adevărul și trebuie spus răspicat.
Iar acei eroi nu au murit degeaba în războiul din 1992.
În legătură cu cei de la AUR, nu se respectă cele mai elementare drepturi. Nu li se permite accesul la hrană, apă, igienă. Mersul la toaletă este în regim de ostateci, totul monitorizat de serviciile secrete separatiste.
Nu vor nici în ruptul capului să dea un document: refuz de trecere / intrare, pentru că înțeleg foarte clar că acesta va constitui un temei pentru încă un dosar de rezonanță la CEDO.
Situația poate degenera, iar Maia Sandu și compania asistă pasiv.
