BNR avertizează târziu: băncile ignoră economia reală și finanțează doar deficitul statului

BNR avertizează că băncile din România au devenit dependente de finanțarea statului, în timp ce companiile și populația rămân pe dinafară. Cu 200 de miliarde de lei blocate în titluri de stat și doar firimituri direcționate spre economia reală, sistemul bancar românesc pare tot mai puțin interesat de rolul său fundamental: dezvoltarea țării.

România se împrumută masiv, iar băncile se transformă, încet și sigur, în oficii fiscale care hrănesc foamea bugetară a statului.

BNR trage un semnal de alarmă: sistemul bancar românesc a ajuns la cel mai înalt nivel de dependență față de stat din întreaga Uniune Europeană.

Peste 27% din bilanțurile băncilor sunt expuse pe administrația publică, dintre care 21,5% doar în titluri de stat. Altfel spus, aproape 200 de miliarde de lei nu ajută antreprenorii, IMM-urile sau familiile care vor să-și crească nivelul de trai. Ajută doar Guvernul să-și acopere găurile negre.

Titlurile de stat au devenit „motorul” artificial al creșterii activelor bancare, în timp ce creditarea economiei reale abia mai respiră. În 2024, creditarea sectorului neguvernamental (populație + firme) a crescut cu doar 8,8%, iar ponderea acestuia în bilanțuri a scăzut sub 46%.

Statul a devenit clientul preferat. Economia a fost pusă pe silent.
Pe fundalul unei datorii publice care a sărit de 50% din PIB (de la doar 12% în urmă cu 15 ani), băncile preferă să joace la sigur: finanțează deficitul, nu dezvoltarea. Iar acest dezechilibru profund a devenit, în sine, un risc sistemic.

Un oficial BNR recunoaște fără menajamente: băncile au devenit „lazy” , comode, lipsite de apetit pentru risc, paralizate în fața rolului lor esențial. România nu are doar o economie subfinanțată , are un sistem bancar care refuză să-și asume răspunderea pentru relansarea economică.

În timp ce companiile românești devin creditori net ai băncilor, având mai multe depozite decât credite, aceste instituții preferă să îndese banii în titluri guvernamentale. Situația a ajuns absurdă: economia finanțează băncile, iar băncile finanțează statul.

Și nu doar atât: 21% din titlurile de stat cumpărate sunt în valută, vulnerabilizând sistemul în fața fluctuațiilor externe. Adăugăm aici și garanțiile publice (4,8% din active) și participarea băncilor cu capital majoritar de stat (14,2% cotă de piață), și tabloul e complet: sistemul bancar a fost naționalizat de facto prin datorie.

BNR avertizează acum, dar prea târziu. Într-o economie în care depozitele (126 miliarde euro) depășesc cu mult creditele acordate sectorului privat (85 miliarde euro), falia e deja adâncă.

Aurelian Dochia, analist economic, confirmă direcția periculoasă:
„Expunerea externă mai mare ar contraveni obiectivului de suveranitate financiară și ar aduce costuri suplimentare, întrucât împrumuturile private externe sunt mai scumpe decât cele guvernamentale.”

Așadar, băncile românești sunt prinse între lenea internă și fricile externe. Între un stat care le cere tot mai mult și o economie reală pe care o ignoră cu cinism.

Concluzia? Sistemul bancar românesc nu mai e un partener al dezvoltării. E un paravan al statului.
Iar BNR, deși observă pericolul, asistă pasiv la capturarea totală a finanțării de către un buget public lacom și lipsit de viziune economică.