Apariția AUR pe scena politică din România este tratată și astăzi de către unii „specialiști” sau politicieni „mari” ca o întâmplare. Acesta este și motivul pentru care ei se comportă ca și cum discutăm de un partid trecător, un fenomen de moment.
Realitatea însă arată total diferit. Performanța de a duce un partid în parlament fără resurse deosebite nu reprezintă un joc al hazardului ci un plan bine făcut și militărește pus punct de o grupare de români strânși de-alungul timpului pe lângă George Simion și care știu exact ce fac.
Asocierea succesului cu actuala criză pandemică reprezintă un alt element care aduce confuzie. Politicienii vor să creadă că de aceea a reușit AUR, a fost pur și simplu o întâmplare și românii care și-au revărsat ura împotriva politicienilor. Dar criză pandemică și alegeri au fost prin toată lumea și chiar în România puteau fi alte partide care să profite de ea.
Realitatea însă este nu că AUR a fost generat de criză ci că cei care se ocupă de strategia AUR au știut să folosească acest lucru în propiul interes.
Următorii ani vor arăta un AUR consolidat atât intern cât și extern, undeva la peste 20%, pe fondul colapsului celorlalte partide politice.
