CFR Marfă anunță vânzarea urgentă a peste 7.000 de vagoane și 500 de locomotive, dar întâmpină critici privind transparența și termenele strânse

SNTFM CFR Marfă a făcut vineri, 7 iulie, un anunț public surprinzător, anunțând vânzarea bunurilor disponibile aflate în executare silită de către ANAF. Compania feroviară scoate la vânzare 7.153 de vagoane și 508 locomotive, cu o valoare totală de aproximativ 165 de milioane de euro.

Cu toate acestea, anunțul a fost criticat pentru lipsa de transparență și termenele strânse. Compania nu a făcut public anunțul pe pagina principală a site-ului său, ci doar într-o secțiune mai puțin vizibilă. Informațiile relevante sunt îngropate printre alte 37 de anunțuri și nu au fost prezentate în ordine cronologică. În plus, anunțul a fost făcut vineri, când majoritatea oamenilor se pregăteau pentru weekend. Cu toate acestea, termenul limită pentru depunerea ofertelor a fost stabilit pentru 14 iulie, lăsând potențialilor cumpărători doar patru zile lucrătoare.

Mai mult, compania a stabilit că vizionarea bunurilor disponibile pentru vânzare poate fi făcută doar după o cerere scrisă și aprobare din partea CFR Marfă. Cu termenul limită de depunere a cererilor fiind luni dimineața, este puțin probabil ca răspunsul să fie primit în aceeași zi, ceea ce înseamnă că vizionarea ar putea începe abia marți. Astfel, potențialii cumpărători ar avea mai puțin de trei zile pentru a depune o ofertă de 165 de milioane de euro.

Această situație ridică probleme serioase pentru posibilii cumpărători. Fiind vorba despre peste 7.000 de vagoane și 508 locomotive răspândite în toată țara, este practic imposibil pentru un potențial ofertant să verifice starea și caracteristicile tuturor bunurilor. Mai mult, în anunț nu se specifică descrierea detaliată a bunurilor sau informații despre starea lor tehnică și ultima inspecție.

În plus, lipsesc informații esențiale precum termenele de plată, garanțiile de participare și modalitățile de achiziție a vagoanelor și locomotivelor. Aceste lacune ridică întrebări cu privire la interesul real al companiilor în a achiziționa aceste bunuri fără a putea evalua în mod corespunzător ceea ce cumpără.

Vânzarea bunurilor sub sechestrul ANAF se face printr-o „înțelegere între părți”, iar compania nu oferă informații suficiente cu privire la starea și caracteristicile bunurilor. Această lipsă de transparență ridică întrebări cu privire la motivele și interesele comerciale din spatele acestei vânzări.