Parlamentul României a votat împotriva majorării alocațiilor copiilor, amendamentul în cauză fiind respins cu 227 de voturi împotrivă (183 de voturi pro). Motivul este subînțeles, bugetul de austeritate, nu sunt bani pentru majorări de niciun fel.
Ce au refuzat parlamentarii? Un amendament la legea bugetului care prevedea un cuantum pentru alocația de stat, după cum urmează:
- a) 600 lei pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani, sau de până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap;
- b) 300 de lei pentru copiii cu vârsta între 2 și 18 ani, precum și pentru tinerii prevăzuți la art.1, alin.(3) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 9 pe 2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art.58, alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap;
- c) 600 de lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 18 ani, în cazul copilului cu handicap.
Ce mă intrigă este faptul că, în paralel cu acest slogan al guvernanților – Nu sunt bani, este buget de criză, văd zilnic știri sau investigații despre tineri pensionari, care la vârsta de 40 și ceva de ani, primesc pensii de lux. Cum este posibil așa ceva, dacă vorbim de austeritate? Sunt pensionarii de lux mai importanți decât copiii?
Potrivit datelor centralizate de organizațiile non-guvernamentale, în România sunt aproximativ 1,3 milioane de copii (date pentru anul 2020), dintr-un total de 3,7 milioane, care trăiesc sub pragul sărăciei. Cei mai mulți sunt în regiunea Moldovei, dar cazuri de acest fel se găsesc și în București, Brașov și Sibiu sau la marginea orașelor. Pandemia de coronavirus a agravat, cu siguranță această situație. Potrivit Fundației Hope and Homes for Children, pentru mulți copii a avea săpun pentru a se spăla pe mâni sau a avea haine curate este un lux. Iar, dacă părinții au rămas fără venituri în ultimele luni, probabil că nu mai nici ce să mănânce sau unde să locuiască.
Pe lângă situația din prezent, a trăi în sărăcie are efecte pe termen lung, copiii din astfel de medii fiind afectați în viața lor de adulți. De exemplu, pe lângă faptul că nu au acces la resurse materiale, educațional, iar șansele lor pentru un viitor mai bun sunt dimininuate, copiii provenind din astfel de medii se simt excluși din societate: din cauza faptului că nu își permit să facă aceleșai lucruri ca alți copii de aceeași vârstă, ajung să se simt respinși. Ori, după cum bine știm, oamenii au nevoie să interacționeze cu semenii lor, să fie văzuți de ceilalți și acceptați. Ne putem imagina cu ce traume vor rămâne acești copii?
Convenția de la ONU privind drepturile copilului, semnată și ratificată de toate țările europene, prevede că fiecare copil are dreptul să își dezvolte potențialul social, emoțional, cognitiv și fizic, precum și să aibă un trai adecvat, indiferent de contextul familial. Să înțelegem că actualii guvernanți încalcă drepturile copiilor? Sau sunt atât de ignorați încât sunt complet străini de ceea ce se întâmplă în România? Atât de mult ar fi secătuit bugetul pentru anul 2021 majorarea alocațiilor pentru copiii din România?
