Înțeleg că politrucul penal primar al Iașiului a anulat toate festivitățile legate de celebrarea Unirii principatelor române. Mai degrabă de frica iaurtului sau ouălelor pe care ieșenii le-ar trânti în capul sec al domniei sale, bântuit de pandemie.
Unirea a născut nenumărate povești, poate cea mai cunoscută fiind a lui Moș Ion Roată. Hâtrul moldovean vedea unirea cea adevărată ”în cuget și-n simțiri”, de la vlădică la opincă nu numai de la opinca la opinca. Politicienii de ieri și de azi văd însă cu totul altfel lucrurile, privilegiile și sinecurile prea multora adâncesc rupturile sociale dintre clientela politică și cetățenii de rând, cei din urmă primind în locul unui trai mai bun, sfaturi cum să-și taie cheltuielile pentru subzistență: să reducă temperatura din case, să-și raționalizeze alimentația, să renunțe la concedii și tot așa.
Acum mai mult ca niciodată, în societatea romanească unii sunt mai egali că alții; oportuniști și lingăi trec rând pe rând prin zona decizională a statului român, lăsând în urmă mușuroaie de rahat și santinele care au grijă să vegheze la bunăstarea lor; un turnător ordinar că Isărescu care a slujit toate regimurile fară rușine și oferă sinecuri celor prăbușiți de la înălțimea funcțiilor guvernamentale, un necalificat precum Chiriță care vegheză la jafuirea românilor prin facturile de energie, un Dăianu sau Negrițoiu paznici pentru hoțiile din companiile de asigurări.
În umbra acestor personaje, aproape de fiecare dată, generali cu multe stele, pensionați din fragedă pruncie, își umflă burțile nesătule cu labele adânc înfipte în bugetul public. Și parcă nu era de ajuns, ne-am procopsit și cu dolofanul general prim ministru, vajnic pensionar pe câmpul de luptă, doctor în plagiatură și hulpav măreț la pensii speciale și onoruri. Pentru aceste specimene, unirea însemnă ca instituțiile statului, pe față sau prin dezinformare, să facă scut, pavăză cumetriilor și jocurilor de putere din Parlamentul României și mai nou mai prin vest , la Bruxelles.
Mai poți cere românului de rând prin fraze patriotarde și false promisiuni, atașament fata de Romania și tot ce însemnă ea ca nație? Evident că nu, atât celor rămași în țară dar mai ales celor care și-au văzut traiul prin alte zări.
Parafrazând poetul, aș îndrăzni un îndemn pentru cei ce simt românește măcar la ceas de sărbătoare:
Hai să le dăm peste mână, frați cu inima română!
Andrei Ignat
