Mai deunăzi, în contextul producerii unui nou incendiu într-o unitatea spitalicească am folosit public o apreciere de tipul “lingăi și pupincuriști” cu trimitere la unii responsabili de bună administrare a patrimoniului județului nostru. Catalogarea fiind una cu caracter oarecum general, normal că nu s-a simțit nimeni cu musca pe căciulă, oamenii fiind preocupați în această perioadă cu înfulecatul sarmalelor sau cu consumatul tichetelor de vacanță în stațiuni exotice.
Totuși , cum execepția confirmă regulă m-am trezit într-o încăierare de jurnaliști de profesie la care nu m-aș fi gândit în veci să urmărească umilele mele păreri de la înălțimea deontologiei lor, etichetându-se reciproc cu caracterizările mai sus amintite, parte a unui șir îndelungat de dispute, evident unii cu acces la ciolanul puterii politice locale, iar ceilalți tânjind de la distanță după o ciosvârtă din bugetul de publicitate a respectabilei instituții.
Marele nostru noroc, al muritorilor de rând este că internetul , care a dus în mare parte la dispariția tipăriturilor, ne permite să ne dăm cu părerea și să ne comunicăm informații ca de altfel așa zisa obiectivitate a jurnaliștilor de profesie a dispărut sau este pe cale să dispară. Vedem zilnic jurnaliști de renume înhămați pe față la obada căruțelor politice ambalându-se fără nici o jenă în campanii de denigrare sau de promovare a unor figuri publice, după cum sună comanda sau cât de mare este suma pusă în joc. În plan local se observă că micile afaceri din zona jurnalismului au devenit sezoniere, se activează din patru în patru ani odată cu campaniile electorale. Fără nici o jenă companiile media sunt patronate de oameni politici la vedere sau de acoliți ai acestora. Miza este foarte mare dacă ne gândim la milioanele de euro pe care statul român le varsă lunar în buzunarele partidelor politice parlamentare și care trebuie cumva drenate în interesul personal. Asta numai dacă privim cum pandemia de anul trecut a adus accidental în buzunarele media undeva la 50 de milioane de euro prin bunăvoința guvernului și istoria nu se va mai repeta, sau cine știe… cu campania de vaccinare se mai suplimentează ceva. Și pe deasupra facem abstracție de gaura fără fund numită Televiziunea publică, care mai nou nu e pe placul actualilor guvernanți; vom afla și de ce.
Subiectul e unul simplu și de interes pentru noi, fraierii contribuabili în acest context: politica controleză presa sau presa controlează mediul politic. Cel mai onest este să recunoaștem că de fapt e o simbioză între cele două entități menită să creeze acces la o resursă sigură: bugetul public. Rezultatul nu e presă de calitate ci o manipulare grosolană în dauna realității, menită a vinde imagini iluzorii pentru consumatorii de vise neavizați.
