NATO, este considerat un bastion al puterii economico-militare.
Deși ocupă o poziție aparent înaltă, el este de fapt doar o figură simbolică, lipsită de o adevărată putere de decizie. Prin această prismă, se poate susține că structura birocratică a NATO nu este altceva decât o fațadă pentru adevăratul proces decizional, care este dominat de liderii celor mai puternice țări membre – Statele Unite ale Americii , Marea Britanie, Germania, Turcia și Franța.
Birocrații din NATO sunt percepuți de șefii de state care înțeleg ceea ce se întâmplă la Bruxelles ca fiind lipsit de substanță și influență reală, dând imaginea unei structuri în care discursurile și conferințele sunt singura ocupație a unor biocrați care nu au nicio autoritate, să nu ia decizii strategice.
