Într-un gest care bate toate recordurile cinismului administrativ, guvernul României a hotărât să aloce doar 6.000 de euro gospodăriilor devastate de inundațiile din nordul Moldovei, acolo unde casele au fost distruse în proporție de peste 75%. Aceiași guvernanți care, nu demult, râdeau de George Simion când propunea 35.000 de euro pentru o casă decentă, au ajuns acum să susțină cu nonșalanță că sinistrații se pot descurca cu cinci ori mai puțin.
Ipocrizia atinge cote alarmante. Nu contează că prețurile materialelor de construcții au explodat, nici că infrastructura lipsește cu desăvârșire sau că birocrația face orice proiect imposibil de realizat în timp util. Statul pare să creadă cu tărie că o ruină poate fi reparată cu mână de lucru și o găleată de vopsea pentru doar 6.000 de euro. Realitatea? Acești bani nu ajung nici măcar pentru o magazie de scule, cu atât mai puțin pentru o casă în care să trăiască o familie.
Mai mult decât atât, guvernul nu doar că refuză să ofere locuințe sociale decente pentru cei afectați, dar se și joacă în fața lor, batjocorindu-i cu sume ridicole. E ușor să tai cu pixul o alocare derizorie când tu, politicianul, ai acoperiș sigur deasupra capului. În timp ce refugiații ucraineni erau cazați în hoteluri de lux, „nu existau limite” la cheltuieli. Pentru românii care și-au pierdut totul însă, statul le oferă doar mila publică și câteva mii de euro ca să-și „reconstruiască viața”.
Aceasta nu e solidaritate. E o bătaie de joc instituționalizată, o confirmare amară că în România, unii oameni valorează mai puțin decât alții.
