Privind realitatea de astăzi, devine clar că un stat eșuat nu se măsoară doar prin statistici economice sau hârtii oficiale. Se simte în deciziile proaste, în nedreptățile zilnice și în inerția unei clase politice fără viziune. Jurnalistul Dan Bucura descrie fără menajamente ce înseamnă cu adevărat un stat care a pierdut busola.
- Conducerea – o catastrofă previzibilă
Un stat eșuat este condus de oameni care nu au competențe și nici respect pentru țară. Aceștia abia pot lega două vorbe, dar semnează zeci de miliarde și îndatorează generații întregi. Această realitate ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toți cetățenii.
- Infractorii – recompensați, cetățenii – pedepsiți
Justiția și moralitatea sunt răsturnate într-un stat eșuat. Infractorii și proxeneții nu doar că scapă de pedepse, dar sunt adesea recompensați cu diplome și titluri de onoare. În același timp, oamenii cinstiți și săraci sunt obligați să suporte taxele uriașe pentru a acoperi jaful celor aflați la putere. Solidaritatea devine o povară, iar inechitatea – o regulă.
- Prioritățile economice – răsturnate invers
Un stat eșuat își arată slăbiciunea și prin modul în care gestionează resursele publice. Miliarde sunt trimise vecinilor sau acordate refugiaților, în timp ce o bună parte dintre cetățeni trăiesc în sărăcie și nesiguranță. Aceasta reflectă o realitate în care prioritățile guvernamentale sunt complet dezaxate.
- Ecologia și absurditățile impuse din afară
Autoritatea asupra propriei naturi și comunități se pierde în fața intereselor externe. Comunitățile montane trăiesc cu urșii în gospodării, dar primesc lecții de ecologie și management al faunei de la cei care au exploatat fără milă pădurile și au exportat lemnul. Aceasta subliniază pierderea controlului și a demnității naționale.
- Lideri caricaturali – oglinda unui popor subjugat
Imaginea liderilor este cel mai vizibil simptom al eșecului. Într-un stat eșuat, aceștia sunt adesea aleși sub influența puterilor externe și nu doar că urmează ordine venite din afară, dar fac și obiectul ridicolului internațional. Politica devine un spectacol grotesc, iar poporul resimte direct consecințele prostiei și obedienței lor.
Radiografia unui stat eșuat poate continua, însă fiecare dintre noi știe deja ce lipsește: responsabilitate, verticalitate, respect pentru cetățean. Orice asemănare cu o țară actuală nu este pur întâmplătoare.
