România a ajuns să se împrumute la niște dobânzi astronomice.
Ultimele împrumuturi s-au făcut la o dobândă de 7%. Valoarea totală a sumelor atrase a fost de aproape 1 miliard de euro.
Avem cele mai mari dobânzi din Europa. Nemții nu au nevoie de bani, dar polonezii și ungurii se împrumută cu aproximativ 1%.
România ia astăzi un miliard, politicienii îl fură dar copiii noștri trebuie să dea înapoi 2 miliarde de euro peste 10 ani.
Banii se vor returna pe termen mediu, adică în următorii 10 ani.
Politicienii au luat cică banii, însă cei care îi vor da înapoi sunt românii.
România lui Iohannis se apropie de incapacitate de plată. Avem o datorie istorică. Guvernele lui Klaus Iohannis au reușit cu succes să crească datoria externă cu peste 60 de miliarde de euro în mai puțin de trei ani .
Orban, Cîțu și acum Ciucă sunt cei care au premeditat falimentul României.
Specialiștii spun că o bună parte din datorii sunt fictive sau nu ar fi trebuit să existe. Statul s-a împrumutat de valută ca să asigure bani de importuri pentru multinaționale. Acestea puteau cumpăra produse din România dar au preferat să închidă fabricile de aici și să rămânem datori.
În băncile comerciale din România sunt aproximativ 32 de miliarde de euro.
Românii plecați au trimis numai ei acasă în ultimii 10 ani aproape 50 de miliarde de euro.
Dacă adunăm banii trimiși de români cu cei împrumutați vedem cu ușurință că lipsesc sume importante: aproape 80 de miliarde de euro.
Acești bani ar fi trebuit să circule prin țară. Dacă mai putem și alte 50 de miliarde de euro banii din fondurile europene atunci vedem cu ușurință jaful sistematic la care țara a fost supusă în ultimii 10 ani.
Problema este că datoriile sunt făcute de către politicieni, dar banii vor fi plătiți de copiii noștri și nu prea vedem de unde am putea lua acești bani.
Dacă astăzi nimeni nu ar mai dori să ne împrumute atunci nu am mai avea bani cu care să returnăm împrumuturile. Sigur că mai bine să amânăm plata, ca să nu blocam țara, dar guvernele cresc datoria externă nu doar o prelungesc.
Principalii beneficiari sunt multinaționale care importă ca să aducă produse scumpe în magazine. Dacă statul ar refuza să mai facă rost de euro atunci ar fi obligate acestea să cumpere cu lei din afară sau din țară. Dar afară nu vrea nimeni lei, ei au valoare aici, deci soluția era să cumpere produse românești.
